Hud( هود)
Original,King Fahad Quran Complex(الأصلي,مجمع الملك فهد القرآن)
show/hide
George Grigore(George Grigore)
show/hide
بِسمِ اللَّهِ الرَّحمٰنِ الرَّحيمِ الر ۚ كِتٰبٌ أُحكِمَت ءايٰتُهُ ثُمَّ فُصِّلَت مِن لَدُن حَكيمٍ خَبيرٍ(1)
Alif. Lam. Ra. Aceasta este o Carte cu versete întocmite şi apoi lămurite de un Înţelept, Cunoscător.(1)
أَلّا تَعبُدوا إِلَّا اللَّهَ ۚ إِنَّنى لَكُم مِنهُ نَذيرٌ وَبَشيرٌ(2)
“Nu vă închinaţi decât lui Dumnezeu! Eu, de la El, vă sunt vouă predicator şi vestitor.(2)
وَأَنِ استَغفِروا رَبَّكُم ثُمَّ توبوا إِلَيهِ يُمَتِّعكُم مَتٰعًا حَسَنًا إِلىٰ أَجَلٍ مُسَمًّى وَيُؤتِ كُلَّ ذى فَضلٍ فَضلَهُ ۖ وَإِن تَوَلَّوا فَإِنّى أَخافُ عَلَيكُم عَذابَ يَومٍ كَبيرٍ(3)
Cereţi iertare Domnului vostru, apoi întoarceţi-vă către El, căindu-vă. El vă va dărui bucurii până la un anumit soroc. El dăruieşte tuturor celor cu har din harul Său. Dacă voi întoarceţi spatele, mă tem pentru voi de osânda unei Zile mari.(3)
إِلَى اللَّهِ مَرجِعُكُم ۖ وَهُوَ عَلىٰ كُلِّ شَيءٍ قَديرٌ(4)
La Dumnezeu este întoarcerea voastră. El asupra tuturor are putere.”(4)
أَلا إِنَّهُم يَثنونَ صُدورَهُم لِيَستَخفوا مِنهُ ۚ أَلا حينَ يَستَغشونَ ثِيابَهُم يَعلَمُ ما يُسِرّونَ وَما يُعلِنونَ ۚ إِنَّهُ عَليمٌ بِذاتِ الصُّدورِ(5)
Oare nu pentru a se ascunde de El, ei se închid în ei înşişi? Când se acoperă însă cu veşminte, nu ştie El oare ceea ce tăinuiesc şi ceea ce destăinuiesc? El este Ştiutor al lăuntrului inimilor.(5)
۞ وَما مِن دابَّةٍ فِى الأَرضِ إِلّا عَلَى اللَّهِ رِزقُها وَيَعلَمُ مُستَقَرَّها وَمُستَودَعَها ۚ كُلٌّ فى كِتٰبٍ مُبينٍ(6)
Nu este vietate pe pământ care să nu fie înzestrată de Dumnezeu, şi căruia El să nu-i cunoască culcuşul şi cămara, căci totul este într-o Carte desluşită.(6)
وَهُوَ الَّذى خَلَقَ السَّمٰوٰتِ وَالأَرضَ فى سِتَّةِ أَيّامٍ وَكانَ عَرشُهُ عَلَى الماءِ لِيَبلُوَكُم أَيُّكُم أَحسَنُ عَمَلًا ۗ وَلَئِن قُلتَ إِنَّكُم مَبعوثونَ مِن بَعدِ المَوتِ لَيَقولَنَّ الَّذينَ كَفَروا إِن هٰذا إِلّا سِحرٌ مُبينٌ(7)
El este Cel ce a creat cerurile şi pământul în şase zile — tronul Său era, atunci, pe apă — pentru a vă pune la încercare şi a şti care dintre voi este mai bun la faptă. Dacă spui: “Voi veţi fi sculaţi după moarte”, cei care tăgăduiesc vor spune: “Aceasta este doar o vrajă vădită!”(7)
وَلَئِن أَخَّرنا عَنهُمُ العَذابَ إِلىٰ أُمَّةٍ مَعدودَةٍ لَيَقولُنَّ ما يَحبِسُهُ ۗ أَلا يَومَ يَأتيهِم لَيسَ مَصروفًا عَنهُم وَحاقَ بِهِم ما كانوا بِهِ يَستَهزِءونَ(8)
Dacă le amânăm osânda până la un alt leat hotărât, ei vor spune: “Ce îl ţine?”, însă când ziua va veni, nu va mai fi îndepărtat de la ei şi cel de care-şi băteau joc îi va înconjura din toate părţile.(8)
وَلَئِن أَذَقنَا الإِنسٰنَ مِنّا رَحمَةً ثُمَّ نَزَعنٰها مِنهُ إِنَّهُ لَيَـٔوسٌ كَفورٌ(9)
Dacă îl dăm omului să guste o milostivenie de la Noi şi apoi i-o smulgem, el va fi deznădăjduit, nemulţumit.(9)
وَلَئِن أَذَقنٰهُ نَعماءَ بَعدَ ضَرّاءَ مَسَّتهُ لَيَقولَنَّ ذَهَبَ السَّيِّـٔاتُ عَنّى ۚ إِنَّهُ لَفَرِحٌ فَخورٌ(10)
Dacă-i dăm să guste o binefacere după ce o nenorocire l-a lovit, el spune: “Cele rele s-au dus de la mine!” Şi iată-l fericit şi mândru.(10)
إِلَّا الَّذينَ صَبَروا وَعَمِلُوا الصّٰلِحٰتِ أُولٰئِكَ لَهُم مَغفِرَةٌ وَأَجرٌ كَبيرٌ(11)
Nu astfel va fi şi cu cei care rabdă şi săvârşesc fapte bune, aceştia vor avea iertare şi mare răsplată.(11)
فَلَعَلَّكَ تارِكٌ بَعضَ ما يوحىٰ إِلَيكَ وَضائِقٌ بِهِ صَدرُكَ أَن يَقولوا لَولا أُنزِلَ عَلَيهِ كَنزٌ أَو جاءَ مَعَهُ مَلَكٌ ۚ إِنَّما أَنتَ نَذيرٌ ۚ وَاللَّهُ عَلىٰ كُلِّ شَيءٍ وَكيلٌ(12)
Poate vei părăsi o parte din ce ţi-a fost dezvăluit şi vei simţi o strângere de inimă când ei vor spune: “De ce nu a fost pogorâtă asupra ta o comoară ori de ce nu a venit un înger cu el?” Tu eşti doar un predicator, iar Dumnezeu este Chezaşul oricărui lucru.(12)
أَم يَقولونَ افتَرىٰهُ ۖ قُل فَأتوا بِعَشرِ سُوَرٍ مِثلِهِ مُفتَرَيٰتٍ وَادعوا مَنِ استَطَعتُم مِن دونِ اللَّهِ إِن كُنتُم صٰدِقينَ(13)
Ori ei spun: “El l-a născocit!” Spune: “Veniţi cu zece sure născocite de voi şi să fie deopotrivă cu el! Chemaţi pe cine veţi putea, afară de Dumnezeu, dacă spuneţi adevărul.”(13)
فَإِلَّم يَستَجيبوا لَكُم فَاعلَموا أَنَّما أُنزِلَ بِعِلمِ اللَّهِ وَأَن لا إِلٰهَ إِلّا هُوَ ۖ فَهَل أَنتُم مُسلِمونَ(14)
Dacă ei nu vor răspunde, să ştiţi atunci că el a fost pogorât cu ştiinţa lui Dumnezeu şi că nu există dumnezeu în afară de El. Vă veţi supune, oare?(14)
مَن كانَ يُريدُ الحَيوٰةَ الدُّنيا وَزينَتَها نُوَفِّ إِلَيهِم أَعمٰلَهُم فيها وَهُم فيها لا يُبخَسونَ(15)
Celui ce vrea Viaţa de Acum şi podoaba ei, Noi îi vom răsplăti în timpul ei faptele sale şi nu va fi cu nimic oropsit.(15)
أُولٰئِكَ الَّذينَ لَيسَ لَهُم فِى الءاخِرَةِ إِلَّا النّارُ ۖ وَحَبِطَ ما صَنَعوا فيها وَبٰطِلٌ ما كانوا يَعمَلونَ(16)
Aceştia sunt cei care în Viaţa de Apoi vor avea doar Focul. Zadarnic este tot ce fac aici, deşart tot ce făptuiesc.(16)
أَفَمَن كانَ عَلىٰ بَيِّنَةٍ مِن رَبِّهِ وَيَتلوهُ شاهِدٌ مِنهُ وَمِن قَبلِهِ كِتٰبُ موسىٰ إِمامًا وَرَحمَةً ۚ أُولٰئِكَ يُؤمِنونَ بِهِ ۚ وَمَن يَكفُر بِهِ مِنَ الأَحزابِ فَالنّارُ مَوعِدُهُ ۚ فَلا تَكُ فى مِريَةٍ مِنهُ ۚ إِنَّهُ الحَقُّ مِن رَبِّكَ وَلٰكِنَّ أَكثَرَ النّاسِ لا يُؤمِنونَ(17)
Celui ce i-a fost dată o dovadă de la Domnul său mai poate sta la îndoială? Cu atât mai mult cu cât un martor venit din partea Domnului său îi vesteşte acesta şi înaintea lui a fost Cartea lui Moise, călăuză şi milostivenie, în care ei credeau. Care dintre alianţe tăgăduieşte aceasta va avea focul ca loc de întâlnire. Nu te îndoi de el, căci este Adevărul de la Domnul tău, însă cei mai mulţi oameni nu cred.(17)
وَمَن أَظلَمُ مِمَّنِ افتَرىٰ عَلَى اللَّهِ كَذِبًا ۚ أُولٰئِكَ يُعرَضونَ عَلىٰ رَبِّهِم وَيَقولُ الأَشهٰدُ هٰؤُلاءِ الَّذينَ كَذَبوا عَلىٰ رَبِّهِم ۚ أَلا لَعنَةُ اللَّهِ عَلَى الظّٰلِمينَ(18)
Cine este mai nedrept decât cel care născoceşte o minciună despre Dumnezeu? Când nedrepţii vor fi înfăţişaţi înaintea Domnului lor, martorii vor spune: “Aceştia sunt cei care l-au hulit pe Domnul lor.” Oare blestemul lui Dumnezeu nu va cădea asupra nedrepţilor(18)
الَّذينَ يَصُدّونَ عَن سَبيلِ اللَّهِ وَيَبغونَها عِوَجًا وَهُم بِالءاخِرَةِ هُم كٰفِرونَ(19)
şi asupra rătăcitorilor de la calea lui Dumnezeu? Ei caută să o întortocheze, căci tăgăduiesc Viaţa de Apoi.(19)
أُولٰئِكَ لَم يَكونوا مُعجِزينَ فِى الأَرضِ وَما كانَ لَهُم مِن دونِ اللَّهِ مِن أَولِياءَ ۘ يُضٰعَفُ لَهُمُ العَذابُ ۚ ما كانوا يَستَطيعونَ السَّمعَ وَما كانوا يُبصِرونَ(20)
Aceştia sunt cei care nu I-au putut slăbi puterea lui Dumnezeu pe pământ. Nu au alţi oblăduitori afară de Dumnezeu, iar El le va îndoi osânda. Ei nu au putut auzi şi nici vedea.(20)
أُولٰئِكَ الَّذينَ خَسِروا أَنفُسَهُم وَضَلَّ عَنهُم ما كانوا يَفتَرونَ(21)
Aceştia sunt cei care şi-au pierdut sufletele. Ceea ce ei au născocit se leapădă de ei.(21)
لا جَرَمَ أَنَّهُم فِى الءاخِرَةِ هُمُ الأَخسَرونَ(22)
Fără îndoială, în Viaţa de Apoi, ei sunt pierduţi.(22)
إِنَّ الَّذينَ ءامَنوا وَعَمِلُوا الصّٰلِحٰتِ وَأَخبَتوا إِلىٰ رَبِّهِم أُولٰئِكَ أَصحٰبُ الجَنَّةِ ۖ هُم فيها خٰلِدونَ(23)
Cei care cred, săvârşesc fapte bune şi se smeresc înaintea Domnului lor, aceştia vor fi soţii Raiului, unde vor veşnici.(23)
۞ مَثَلُ الفَريقَينِ كَالأَعمىٰ وَالأَصَمِّ وَالبَصيرِ وَالسَّميعِ ۚ هَل يَستَوِيانِ مَثَلًا ۚ أَفَلا تَذَكَّرونَ(24)
Oamenii se împart în două tabere, pe de-o parte, orbul şi surdul, iar pe de altă parte, văzătorul şi auzitorul. Sunt ei deopotrivă? Nu chibzuiţi, oare?(24)
وَلَقَد أَرسَلنا نوحًا إِلىٰ قَومِهِ إِنّى لَكُم نَذيرٌ مُبينٌ(25)
Noi l-am trimis pe Noe poporului său: “Eu vouă vă sunt predicator limpede la vorbă,(25)
أَن لا تَعبُدوا إِلَّا اللَّهَ ۖ إِنّى أَخافُ عَلَيكُم عَذابَ يَومٍ أَليمٍ(26)
să nu vă închinaţi decât lui Dumnezeu. Mă tem pentru voi de osânda unei Zile dureroase.”(26)
فَقالَ المَلَأُ الَّذينَ كَفَروا مِن قَومِهِ ما نَرىٰكَ إِلّا بَشَرًا مِثلَنا وَما نَرىٰكَ اتَّبَعَكَ إِلَّا الَّذينَ هُم أَراذِلُنا بادِىَ الرَّأىِ وَما نَرىٰ لَكُم عَلَينا مِن فَضلٍ بَل نَظُنُّكُم كٰذِبينَ(27)
Căpeteniile poporului său care tăgăduiau, spuseră: “Noi nu vedem în tine decât un om asemenea nouă. Nu te vedem, la prima vedere, urmat decât de cei mai umili dintre noi. Nu vedem că aţi avea vreo întâietate asupra noastră. Ba, noi gândim că sunteţi mincinoşi.”(27)
قالَ يٰقَومِ أَرَءَيتُم إِن كُنتُ عَلىٰ بَيِّنَةٍ مِن رَبّى وَءاتىٰنى رَحمَةً مِن عِندِهِ فَعُمِّيَت عَلَيكُم أَنُلزِمُكُموها وَأَنتُم لَها كٰرِهونَ(28)
El spuse: “O, popor al meu! Ce părere aveţi? Dacă mă sprijin pe o dovadă de la Domnul meu — ce mi-a dăruit milostivenia Sa — şi care vă rămâne vouă ascunsă din pricina orbirii voastre, ar trebui să vă silim la ceea ce urâţi?(28)
وَيٰقَومِ لا أَسـَٔلُكُم عَلَيهِ مالًا ۖ إِن أَجرِىَ إِلّا عَلَى اللَّهِ ۚ وَما أَنا۠ بِطارِدِ الَّذينَ ءامَنوا ۚ إِنَّهُم مُلٰقوا رَبِّهِم وَلٰكِنّى أَرىٰكُم قَومًا تَجهَلونَ(29)
O, popor al meu! Eu nu vă cer vreo avere, căci răsplata mea se află la Dumnezeu. Eu nu-i alung pe cei care cred că-L vor întâlni pe Domnul lor, însă văd că voi sunteţi un popor neştiutor.(29)
وَيٰقَومِ مَن يَنصُرُنى مِنَ اللَّهِ إِن طَرَدتُهُم ۚ أَفَلا تَذَكَّرونَ(30)
O, popor al meu! Cine mă va ajuta înaintea lui Dumnezeu dacă îi alung? Nu chibzuiţi, oare?”(30)
وَلا أَقولُ لَكُم عِندى خَزائِنُ اللَّهِ وَلا أَعلَمُ الغَيبَ وَلا أَقولُ إِنّى مَلَكٌ وَلا أَقولُ لِلَّذينَ تَزدَرى أَعيُنُكُم لَن يُؤتِيَهُمُ اللَّهُ خَيرًا ۖ اللَّهُ أَعلَمُ بِما فى أَنفُسِهِم ۖ إِنّى إِذًا لَمِنَ الظّٰلِمينَ(31)
Eu nu vă spun: “Eu am comorile lui Dumnezeu”, căci eu nu cunosc Taina. Eu nu vă spun: “Sunt un înger.” Eu nu spun celor pe care ochii voştri îi privesc cu silă: “Dumnezeu nu le va dărui nici un bine.” Dumnezeu ştie prea-bine ce este în sufletele lor. Căci altfel, aş fi dintre nedrepţi.”(31)
قالوا يٰنوحُ قَد جٰدَلتَنا فَأَكثَرتَ جِدٰلَنا فَأتِنا بِما تَعِدُنا إِن كُنتَ مِنَ الصّٰدِقينَ(32)
Ei spuseră: “O, Noe! Nu ne mai certa, că ne-ai certat destul. Adu-ne ce ne făgăduieşti, dacă tu spui adevărul.”(32)
قالَ إِنَّما يَأتيكُم بِهِ اللَّهُ إِن شاءَ وَما أَنتُم بِمُعجِزينَ(33)
El spuse: “Numai Dumnezeu vă poate aduce, de voieşte, iar voi nu-L veţi putea slăbi.(33)
وَلا يَنفَعُكُم نُصحى إِن أَرَدتُ أَن أَنصَحَ لَكُم إِن كانَ اللَّهُ يُريدُ أَن يُغوِيَكُم ۚ هُوَ رَبُّكُم وَإِلَيهِ تُرجَعونَ(34)
Sfatul meu nu vă este de folos, dacă eu vreau să vă sfătuiesc, iar Dumnezeu vrea să vă ducă în rătăcire. El este Domnul vostru şi la El veţi fi întorşi.”(34)
أَم يَقولونَ افتَرىٰهُ ۖ قُل إِنِ افتَرَيتُهُ فَعَلَىَّ إِجرامى وَأَنا۠ بَريءٌ مِمّا تُجرِمونَ(35)
Dacă spun: “El l-a născocit!” Spune: “Fărădelegea mea cadă asupra mea, dacă eu am născocit ceva. Eu sunt curat de nelegiuirile voastre.”(35)
وَأوحِىَ إِلىٰ نوحٍ أَنَّهُ لَن يُؤمِنَ مِن قَومِكَ إِلّا مَن قَد ءامَنَ فَلا تَبتَئِس بِما كانوا يَفعَلونَ(36)
Lui Noe i se dezvălui: “Nimeni din poporul tău nu va crede afară de cel care credea deja. Nu te mâhni de ceea ce făptuiesc.(36)
وَاصنَعِ الفُلكَ بِأَعيُنِنا وَوَحيِنا وَلا تُخٰطِبنى فِى الَّذينَ ظَلَموا ۚ إِنَّهُم مُغرَقونَ(37)
Fă arca sub ochii noştri, după cum ţi-am dezvăluit. Nu-Mi mai vorbi de cei nedrepţi, căci ei vor fi înecaţi.”(37)
وَيَصنَعُ الفُلكَ وَكُلَّما مَرَّ عَلَيهِ مَلَأٌ مِن قَومِهِ سَخِروا مِنهُ ۚ قالَ إِن تَسخَروا مِنّا فَإِنّا نَسخَرُ مِنكُم كَما تَسخَرونَ(38)
De câte ori căpeteniile poporului său treceau pe lângă el când făcea arca îl batjocoreau. El spuse: “Dacă voi ne batjocoriţi şi noi vă vom batjocori întocmai cum ne batjocoriţi.(38)
فَسَوفَ تَعلَمونَ مَن يَأتيهِ عَذابٌ يُخزيهِ وَيَحِلُّ عَلَيهِ عَذابٌ مُقيمٌ(39)
Curând veţi afla asupra cui va veni o osândă ce îl va face de ruşine şi asupra cui se va abate o osândă necurmată.”(39)
حَتّىٰ إِذا جاءَ أَمرُنا وَفارَ التَّنّورُ قُلنَا احمِل فيها مِن كُلٍّ زَوجَينِ اثنَينِ وَأَهلَكَ إِلّا مَن سَبَقَ عَلَيهِ القَولُ وَمَن ءامَنَ ۚ وَما ءامَنَ مَعَهُ إِلّا قَليلٌ(40)
Noi am spus, înainte de a veni porunca Noastră şi de a se încinge cuptorul: “Suie pe ea din toate câte o pereche, precum şi pe ai tăi — în afară de cei asupra cărora a fost rostit Cuvântul — şi pe cei care cred!” Cei care credeau însă alături de el erau puţini!(40)
۞ وَقالَ اركَبوا فيها بِسمِ اللَّهِ مَجر۪ىٰها وَمُرسىٰها ۚ إِنَّ رَبّى لَغَفورٌ رَحيمٌ(41)
El spuse: “Urcaţi-vă în ea şi, în numele lui Dumnezeu, fie plutirea şi ancorarea ei.” Domnul meu este Iertător, Milostiv.(41)
وَهِىَ تَجرى بِهِم فى مَوجٍ كَالجِبالِ وَنادىٰ نوحٌ ابنَهُ وَكانَ فى مَعزِلٍ يٰبُنَىَّ اركَب مَعَنا وَلا تَكُن مَعَ الكٰفِرينَ(42)
Arca pluti cu ei printre valuri asemenea munţilor. Noe îl strigă pe fiul său, rămas de o parte: “O, copilul meu! Urcă cu noi, nu sta alături de tăgăduitori!”(42)
قالَ سَـٔاوى إِلىٰ جَبَلٍ يَعصِمُنى مِنَ الماءِ ۚ قالَ لا عاصِمَ اليَومَ مِن أَمرِ اللَّهِ إِلّا مَن رَحِمَ ۚ وَحالَ بَينَهُمَا المَوجُ فَكانَ مِنَ المُغرَقينَ(43)
El spuse: “Mă voi adăposti pe un munte care mă va feri de ape.” Noe spuse: “Nimeni, astăzi, nu va scăpa poruncii lui Dumnezeu afară de cel pe care El îl va milui.” Valurile se înălţară între ei, şi el fu dintre cei înecaţi.(43)
وَقيلَ يٰأَرضُ ابلَعى ماءَكِ وَيٰسَماءُ أَقلِعى وَغيضَ الماءُ وَقُضِىَ الأَمرُ وَاستَوَت عَلَى الجودِىِّ ۖ وَقيلَ بُعدًا لِلقَومِ الظّٰلِمينَ(44)
Şi s-a spus: “O, pământule, înghite-ţi apa! O, cerule, opreşte-te!” Apa fu înghiţită, porunca împlinită şi arca se opri pe al-Judiy. Şi s-a mai spus: “Înapoi, popor nedrept!”(44)
وَنادىٰ نوحٌ رَبَّهُ فَقالَ رَبِّ إِنَّ ابنى مِن أَهلى وَإِنَّ وَعدَكَ الحَقُّ وَأَنتَ أَحكَمُ الحٰكِمينَ(45)
Noe îl chemă pe Domnul său, spunând: “Domnul meu! Fiul meu este dintr-ai mei. Făgăduiala Ta este Adevărul, căci Tu eşti prea dreptul Judecător.”(45)
قالَ يٰنوحُ إِنَّهُ لَيسَ مِن أَهلِكَ ۖ إِنَّهُ عَمَلٌ غَيرُ صٰلِحٍ ۖ فَلا تَسـَٔلنِ ما لَيسَ لَكَ بِهِ عِلمٌ ۖ إِنّى أَعِظُكَ أَن تَكونَ مِنَ الجٰهِلينَ(46)
El spuse: “O, Noe! Acesta nu este dintre ai tăi, ci este o făptură netrebnică. Nu mă întreba de ceea ce tu nu ai ştiinţă. Dacă nu ţi-aş fi predicat, ai fi fost dintre cei neştiutori.”(46)
قالَ رَبِّ إِنّى أَعوذُ بِكَ أَن أَسـَٔلَكَ ما لَيسَ لى بِهِ عِلمٌ ۖ وَإِلّا تَغفِر لى وَتَرحَمنى أَكُن مِنَ الخٰسِرينَ(47)
El spuse: “Domnul meu! Fereşte-mă de-a Te întreba de ceea ce nu am ştiinţă. Dacă Tu nu-mi ierţi mie, dacă Tu nu mă miluieşti, voi fi pierdut”(47)
قيلَ يٰنوحُ اهبِط بِسَلٰمٍ مِنّا وَبَرَكٰتٍ عَلَيكَ وَعَلىٰ أُمَمٍ مِمَّن مَعَكَ ۚ وَأُمَمٌ سَنُمَتِّعُهُم ثُمَّ يَمَسُّهُم مِنّا عَذابٌ أَليمٌ(48)
Şi s-a spus: “O, Noe! Coboară cu pacea pe care ţi-o dăruim şi cu binecuvântările Noastre asupra ta şi asupra adunărilor celor care sunt cu tine. Unor adunări, Noi le dăruim o bucurie trecătoare, apoi o osândă dureroasă le va atinge.”(48)
تِلكَ مِن أَنباءِ الغَيبِ نوحيها إِلَيكَ ۖ ما كُنتَ تَعلَمُها أَنتَ وَلا قَومُكَ مِن قَبلِ هٰذا ۖ فَاصبِر ۖ إِنَّ العٰقِبَةَ لِلمُتَّقينَ(49)
Aceasta este dintre istoriile privitoare la Taină pe care ţi le-am dezvăluit. Nici tu, nici poporul tău nu le cunoşteaţi mai înainte. Fii răbdător! Răsplată vor avea cei temători.(49)
وَإِلىٰ عادٍ أَخاهُم هودًا ۚ قالَ يٰقَومِ اعبُدُوا اللَّهَ ما لَكُم مِن إِلٰهٍ غَيرُهُ ۖ إِن أَنتُم إِلّا مُفتَرونَ(50)
Adiţilor li l-am trimis pe fratele lor Hud. El spuse: “O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Nu aveţi dumnezeu afară de El! Voi sunteţi doar nişte născocitori!(50)
يٰقَومِ لا أَسـَٔلُكُم عَلَيهِ أَجرًا ۖ إِن أَجرِىَ إِلّا عَلَى الَّذى فَطَرَنى ۚ أَفَلا تَعقِلونَ(51)
O, popor al meu! Eu pentru aceasta nu vă cer răsplată, căci răsplata mea este la Cel ce m-a creat. Nu pricepeţi, oare?(51)
وَيٰقَومِ استَغفِروا رَبَّكُم ثُمَّ توبوا إِلَيهِ يُرسِلِ السَّماءَ عَلَيكُم مِدرارًا وَيَزِدكُم قُوَّةً إِلىٰ قُوَّتِكُم وَلا تَتَوَلَّوا مُجرِمينَ(52)
O, popor al meu! Cereţi iertare Domnului vostru, şi apoi întoarceţi-vă către El, căindu-vă. El va trimite din cer, asupra voastră, ploaie îmbelşugată şi va adăuga putere la puterea voastră. Nu întoarceţi spatele ca nişte nelegiuiţi!”(52)
قالوا يٰهودُ ما جِئتَنا بِبَيِّنَةٍ وَما نَحنُ بِتارِكى ءالِهَتِنا عَن قَولِكَ وَما نَحنُ لَكَ بِمُؤمِنينَ(53)
Ei spuseră: “O, Hud! Tu nu ne-ai adus nici o dovadă. Noi nu-i vom părăsi pe dumnezeii noştri pentru spusele tale. Noi nu credem în tine, ci(53)
إِن نَقولُ إِلَّا اعتَرىٰكَ بَعضُ ءالِهَتِنا بِسوءٍ ۗ قالَ إِنّى أُشهِدُ اللَّهَ وَاشهَدوا أَنّى بَريءٌ مِمّا تُشرِكونَ(54)
spunem doar că unul dintre dumnezeii noştri te-a lovit cu un rău.” El spuse: “Îl iau pe Dumnezeu martor şi pe voi vă iau martori că sunt curat de ceea ce îi alăturaţi.(54)
مِن دونِهِ ۖ فَكيدونى جَميعًا ثُمَّ لا تُنظِرونِ(55)
Folosiţi toate vicleşugurile voastre împotrivă-mi şi nu mă lăsaţi să aştept.(55)
إِنّى تَوَكَّلتُ عَلَى اللَّهِ رَبّى وَرَبِّكُم ۚ ما مِن دابَّةٍ إِلّا هُوَ ءاخِذٌ بِناصِيَتِها ۚ إِنَّ رَبّى عَلىٰ صِرٰطٍ مُستَقيمٍ(56)
Eu mă încredinţez lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru. Nu este vietate pe care să n-o apuce de moţ. Domnul meu este pe o cale dreaptă.(56)
فَإِن تَوَلَّوا فَقَد أَبلَغتُكُم ما أُرسِلتُ بِهِ إِلَيكُم ۚ وَيَستَخلِفُ رَبّى قَومًا غَيرَكُم وَلا تَضُرّونَهُ شَيـًٔا ۚ إِنَّ رَبّى عَلىٰ كُلِّ شَيءٍ حَفيظٌ(57)
Dacă voi vă întoarceţi, eu v-am propovăduit cu ce am fost trimis. Domnul meu vă va înlocui cu un alt popor, şi nu-l veţi păgubi cu nimic. Domnul meu asupra tuturor veghează.”(57)
وَلَمّا جاءَ أَمرُنا نَجَّينا هودًا وَالَّذينَ ءامَنوا مَعَهُ بِرَحمَةٍ مِنّا وَنَجَّينٰهُم مِن عَذابٍ غَليظٍ(58)
Când porunca Noastră a venit, Noi l-am mântuit pe Hud, şi împreună cu el, pe cei care credeau, prin milostivenia Noastră, şi i-am mântuit de grea osândă.(58)
وَتِلكَ عادٌ ۖ جَحَدوا بِـٔايٰتِ رَبِّهِم وَعَصَوا رُسُلَهُ وَاتَّبَعوا أَمرَ كُلِّ جَبّارٍ عَنيدٍ(59)
Adiţii s-au lepădat de semnele Domnului lor şi nu au dat ascultare trimişilor lor, ci ascultau poruncile oricărui despot încăpăţânat.(59)
وَأُتبِعوا فى هٰذِهِ الدُّنيا لَعنَةً وَيَومَ القِيٰمَةِ ۗ أَلا إِنَّ عادًا كَفَروا رَبَّهُم ۗ أَلا بُعدًا لِعادٍ قَومِ هودٍ(60)
De blestem vor fi urmăriţi în Viaţa de Acum şi în Ziua Învierii. Adiţii l-au tăgăduit pe Domnul lor. Atunci să nu li se spună: “Înapoi cu adiţii, poporul lui Hud?”(60)
۞ وَإِلىٰ ثَمودَ أَخاهُم صٰلِحًا ۚ قالَ يٰقَومِ اعبُدُوا اللَّهَ ما لَكُم مِن إِلٰهٍ غَيرُهُ ۖ هُوَ أَنشَأَكُم مِنَ الأَرضِ وَاستَعمَرَكُم فيها فَاستَغفِروهُ ثُمَّ توبوا إِلَيهِ ۚ إِنَّ رَبّى قَريبٌ مُجيبٌ(61)
Thamudiţilor, l-am trimis pe fratele lor Salih. El spuse: “O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Nu aveţi dumnezeu afară de El. El v-a creat din acest pământ pe care v-a răspândit. Cereţi-I iertare, apoi întoarceţi-vă la El, căindu-vă. Domnul meu este aproape şi răspunde”(61)
قالوا يٰصٰلِحُ قَد كُنتَ فينا مَرجُوًّا قَبلَ هٰذا ۖ أَتَنهىٰنا أَن نَعبُدَ ما يَعبُدُ ءاباؤُنا وَإِنَّنا لَفى شَكٍّ مِمّا تَدعونا إِلَيهِ مُريبٍ(62)
Ei spuseră: “O, Salih! Tu erai odinioară o nădejde pentru noi. Tu ne opreşti să ne închinăm celor cărora taţii noştri se închinau? Noi suntem într-o adâncă îndoială asupra celui spre care tu ne chemi.”(62)
قالَ يٰقَومِ أَرَءَيتُم إِن كُنتُ عَلىٰ بَيِّنَةٍ مِن رَبّى وَءاتىٰنى مِنهُ رَحمَةً فَمَن يَنصُرُنى مِنَ اللَّهِ إِن عَصَيتُهُ ۖ فَما تَزيدونَنى غَيرَ تَخسيرٍ(63)
El spuse: “O, popor al meu! Ce părere aveţi? Dacă nu m-aş sprijini pe o dovadă de la Domnul meu care mi-a dăruit milostivenia Sa, cine m-ar ajuta înaintea lui Dumnezeu dacă nu i-aş da ascultare? Voi nu-mi sporiţi decât pierzania.(63)
وَيٰقَومِ هٰذِهِ ناقَةُ اللَّهِ لَكُم ءايَةً فَذَروها تَأكُل فى أَرضِ اللَّهِ وَلا تَمَسّوها بِسوءٍ فَيَأخُذَكُم عَذابٌ قَريبٌ(64)
O, poporul meu! Aceasta este cămila lui Dumnezeu, semn vouă. Lăsaţi-o să pască pe pământul lui Dumnezeu şi nu o atingeţi cu vreun rău, căci de nu, o osândă vă va lua curând.”(64)
فَعَقَروها فَقالَ تَمَتَّعوا فى دارِكُم ثَلٰثَةَ أَيّامٍ ۖ ذٰلِكَ وَعدٌ غَيرُ مَكذوبٍ(65)
Ei o ologiră însă. Atunci Salih le spuse: “Mai staţi trei zile în casele voastre, aceasta este o făgăduială ce nu este mincinoasă.”(65)
فَلَمّا جاءَ أَمرُنا نَجَّينا صٰلِحًا وَالَّذينَ ءامَنوا مَعَهُ بِرَحمَةٍ مِنّا وَمِن خِزىِ يَومِئِذٍ ۗ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ القَوِىُّ العَزيزُ(66)
Când va veni porunca Noastră, Noi îi vom mântui prin milostivenia Noastră pe Salih şi pe cei care au crezut împreună cu el. Domnul tău este Tare, Puternic.(66)
وَأَخَذَ الَّذينَ ظَلَمُوا الصَّيحَةُ فَأَصبَحوا فى دِيٰرِهِم جٰثِمينَ(67)
Strigătul i-a luat pe cei care fuseseră nedrepţi şi a doua zi dimineaţa zăceau în locuinţele lor(67)
كَأَن لَم يَغنَوا فيها ۗ أَلا إِنَّ ثَمودَا۟ كَفَروا رَبَّهُم ۗ أَلا بُعدًا لِثَمودَ(68)
ca şi cum nu le-ar fi locuit niciodată. Tamudiţii nu l-au tăgăduit pe Domnul lor? Atunci să nu li se spună: “Înapoi cu tamudiţii?”(68)
وَلَقَد جاءَت رُسُلُنا إِبرٰهيمَ بِالبُشرىٰ قالوا سَلٰمًا ۖ قالَ سَلٰمٌ ۖ فَما لَبِثَ أَن جاءَ بِعِجلٍ حَنيذٍ(69)
Trimişii Noştri îi aduseră lui Abraham vestea cea bună. Ei spuseră: “Pace!”, el răspunse: “Pace!” şi aduse fără zăbavă un viţel fript.(69)
فَلَمّا رَءا أَيدِيَهُم لا تَصِلُ إِلَيهِ نَكِرَهُم وَأَوجَسَ مِنهُم خيفَةً ۚ قالوا لا تَخَف إِنّا أُرسِلنا إِلىٰ قَومِ لوطٍ(70)
Când văzu că mâinile lor nu se întind către el, nu-i înţelese şi i se făcu frică de ei. Aceştia spuseră: “Nu te teme! Noi suntem trimişi la poporul lui Lot”(70)
وَامرَأَتُهُ قائِمَةٌ فَضَحِكَت فَبَشَّرنٰها بِإِسحٰقَ وَمِن وَراءِ إِسحٰقَ يَعقوبَ(71)
Femeia lui stătea în picioare şi izbucni în râs. Noi i-l vestirăm pe Isaac, şi după Isaac, pe Iacob.(71)
قالَت يٰوَيلَتىٰ ءَأَلِدُ وَأَنا۠ عَجوزٌ وَهٰذا بَعلى شَيخًا ۖ إِنَّ هٰذا لَشَيءٌ عَجيبٌ(72)
Ei spuseră: “Porunca lui Dumnezeu te miră? Milostivenia şi binecuvântările lui Dumnezeu fie asupra voastră. O, oameni ai acestei case! Dumnezeu este Lăudat, Slăvit!”(72)
قالوا أَتَعجَبينَ مِن أَمرِ اللَّهِ ۖ رَحمَتُ اللَّهِ وَبَرَكٰتُهُ عَلَيكُم أَهلَ البَيتِ ۚ إِنَّهُ حَميدٌ مَجيدٌ(73)
Ea spuse: “Vai mie! O să odrăsluiesc acum că sunt bătrână, şi bărbatul meu este bătrân? Aceasta este un lucru de mirare!”(73)
فَلَمّا ذَهَبَ عَن إِبرٰهيمَ الرَّوعُ وَجاءَتهُ البُشرىٰ يُجٰدِلُنا فى قَومِ لوطٍ(74)
Când groaza îl părăsi pe Abraham, după ce-i venise vestea cea bună, el discută cu noi pentru poporul lui Lot.(74)
إِنَّ إِبرٰهيمَ لَحَليمٌ أَوّٰهٌ مُنيبٌ(75)
Abraham era bun, smerit şi căit.(75)
يٰإِبرٰهيمُ أَعرِض عَن هٰذا ۖ إِنَّهُ قَد جاءَ أَمرُ رَبِّكَ ۖ وَإِنَّهُم ءاتيهِم عَذابٌ غَيرُ مَردودٍ(76)
“O, Abraham! Dă uitării aceasta! Porunca lui Dumnezeu va veni fără tăgadă şi o osândă fără întoarcere le va fi dată.”(76)
وَلَمّا جاءَت رُسُلُنا لوطًا سيءَ بِهِم وَضاقَ بِهِم ذَرعًا وَقالَ هٰذا يَومٌ عَصيبٌ(77)
Când trimişii Noştri ajunseră la Lot, acesta se mâhni, căci braţul său era prea slab pentru a-i ocroti. El spuse: “Aceasta este o zi de temut!”(77)
وَجاءَهُ قَومُهُ يُهرَعونَ إِلَيهِ وَمِن قَبلُ كانوا يَعمَلونَ السَّيِّـٔاتِ ۚ قالَ يٰقَومِ هٰؤُلاءِ بَناتى هُنَّ أَطهَرُ لَكُم ۖ فَاتَّقُوا اللَّهَ وَلا تُخزونِ فى ضَيفى ۖ أَلَيسَ مِنكُم رَجُلٌ رَشيدٌ(78)
Poporul său veni la el, întărâtat. Şi mai înainte ei săvârşiseră rele! El spuse: “O, popor al meu! Iată-le pe fetele mele. Ele sunt mult mai curate pentru voi! Temeţi-vă de Dumnezeu şi nu-mi batjocoriţi oaspeţii. Nu este nici măcar un singur bărbat drept printre voi?”(78)
قالوا لَقَد عَلِمتَ ما لَنا فى بَناتِكَ مِن حَقٍّ وَإِنَّكَ لَتَعلَمُ ما نُريدُ(79)
Ei spuseră: “Tu ştii prea bine că nu avem nici un drept asupra fetelor tale. Ştii ce vrem de fapt.”(79)
قالَ لَو أَنَّ لى بِكُم قُوَّةً أَو ءاوى إِلىٰ رُكنٍ شَديدٍ(80)
El spuse: “Dacă aş avea putere să mă împotrivesc vouă, ori dacă aş găsi un sprijin temeinic!”(80)
قالوا يٰلوطُ إِنّا رُسُلُ رَبِّكَ لَن يَصِلوا إِلَيكَ ۖ فَأَسرِ بِأَهلِكَ بِقِطعٍ مِنَ الَّيلِ وَلا يَلتَفِت مِنكُم أَحَدٌ إِلَّا امرَأَتَكَ ۖ إِنَّهُ مُصيبُها ما أَصابَهُم ۚ إِنَّ مَوعِدَهُمُ الصُّبحُ ۚ أَلَيسَ الصُّبحُ بِقَريبٍ(81)
Trimişii Noştri spuseră: “O, Lot! Noi suntem solii Domnului tău. Oamenii aceştia nu vor ajunge până la tine. Pleacă cu ai tăi, spre sfârşitul nopţii. Niciunul dintre voi să nu se uite înapoi. Femeia ta va întoarce privirea şi o va lovi ceea ce îi va lovi şi pe ei. Aceasta se va întâmpla în zori. Oare zorii nu sunt aproape?”(81)
فَلَمّا جاءَ أَمرُنا جَعَلنا عٰلِيَها سافِلَها وَأَمطَرنا عَلَيها حِجارَةً مِن سِجّيلٍ مَنضودٍ(82)
Când veni porunca Noastră, am răsturnat cetatea cu susul în jos şi am făcut să plouă asupra ei cu bulgări de lut, mari(82)
مُسَوَّمَةً عِندَ رَبِّكَ ۖ وَما هِىَ مِنَ الظّٰلِمينَ بِبَعيدٍ(83)
pecetluiţi de Domnul tău. Un asemenea lucru nu este departe de cei nedrepţi!(83)
۞ وَإِلىٰ مَديَنَ أَخاهُم شُعَيبًا ۚ قالَ يٰقَومِ اعبُدُوا اللَّهَ ما لَكُم مِن إِلٰهٍ غَيرُهُ ۖ وَلا تَنقُصُوا المِكيالَ وَالميزانَ ۚ إِنّى أَرىٰكُم بِخَيرٍ وَإِنّى أَخافُ عَلَيكُم عَذابَ يَومٍ مُحيطٍ(84)
Oamenilor din Madian li l-am trimis pe fratele lor Şu’aib? El spuse: “O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Voi nu aveţi alt dumnezeu afară de El! Nu micşoraţi măsurile şi greutăţile. Vă văd în bunăstare, însă mă tem pentru voi de osânda unei zile învăluitoare.(84)
وَيٰقَومِ أَوفُوا المِكيالَ وَالميزانَ بِالقِسطِ ۖ وَلا تَبخَسُوا النّاسَ أَشياءَهُم وَلا تَعثَوا فِى الأَرضِ مُفسِدينَ(85)
O, popor al meu! Daţi măsura şi greutatea aşa cum se cuvine. Nu pricinuiţi nedreptăţi oamenilor în bunurile lor, nu săvârşiţi fărădelegi pe pământ, semănând stricăciune!(85)
بَقِيَّتُ اللَّهِ خَيرٌ لَكُم إِن كُنتُم مُؤمِنينَ ۚ وَما أَنا۠ عَلَيكُم بِحَفيظٍ(86)
Ceea ce vă lasă Dumnezeu este mai bun pentru voi, de sunteţi credincioşi. Eu nu vă sunt vouă păzitor.”(86)
قالوا يٰشُعَيبُ أَصَلوٰتُكَ تَأمُرُكَ أَن نَترُكَ ما يَعبُدُ ءاباؤُنا أَو أَن نَفعَلَ فى أَموٰلِنا ما نَشٰؤُا۟ ۖ إِنَّكَ لَأَنتَ الحَليمُ الرَّشيدُ(87)
Ei spuseră: “O, Şu’aib! Închinăciunea ta porunceşte ca noi să-i părăsim pe cei cărora taţii noştri li se închinau, ori să nu ne mai bucurăm de averile noastre aşa cum am vrea? Tu doar eşti bun şi drept.”(87)
قالَ يٰقَومِ أَرَءَيتُم إِن كُنتُ عَلىٰ بَيِّنَةٍ مِن رَبّى وَرَزَقَنى مِنهُ رِزقًا حَسَنًا ۚ وَما أُريدُ أَن أُخالِفَكُم إِلىٰ ما أَنهىٰكُم عَنهُ ۚ إِن أُريدُ إِلَّا الإِصلٰحَ مَا استَطَعتُ ۚ وَما تَوفيقى إِلّا بِاللَّهِ ۚ عَلَيهِ تَوَكَّلتُ وَإِلَيهِ أُنيبُ(88)
El spuse: “O, popor al meu! Ce părere aveţi? Dacă mă sprijin pe o dovadă de la Domnul meu care mi-a dat o frumoasă înzestrare, eu nu vreau să mă împotrivesc vouă când vă opresc ceva, ci vreau doar să vă îndrept atât cât pot. Ajutorul nu-mi vine decât de la Dumnezeu. Eu Lui mă încredinţez şi căindu-mă la El mă întorc.(88)
وَيٰقَومِ لا يَجرِمَنَّكُم شِقاقى أَن يُصيبَكُم مِثلُ ما أَصابَ قَومَ نوحٍ أَو قَومَ هودٍ أَو قَومَ صٰلِحٍ ۚ وَما قَومُ لوطٍ مِنكُم بِبَعيدٍ(89)
O, popor al meu! Despărţirea de mine vă va pricinui rele asemănătoare celor care i-au lovit pe poporul lui Noe, ori pe poporul lui Hud, ori pe poporul lui Salih! Poporul lui Lot nu este prea departe de voi.(89)
وَاستَغفِروا رَبَّكُم ثُمَّ توبوا إِلَيهِ ۚ إِنَّ رَبّى رَحيمٌ وَدودٌ(90)
Cereţi-I iertare Domnului vostru, apoi întoarceţi-vă la El căindu-vă. Domnul meu este Milostiv, Iubitor!”(90)
قالوا يٰشُعَيبُ ما نَفقَهُ كَثيرًا مِمّا تَقولُ وَإِنّا لَنَرىٰكَ فينا ضَعيفًا ۖ وَلَولا رَهطُكَ لَرَجَمنٰكَ ۖ وَما أَنتَ عَلَينا بِعَزيزٍ(91)
Ei spuseră: “O, Şu’aib! Noi nu înţelegem deloc ce spui. Noi te vedem slab în mijlocul nostru, şi dacă nu ar fi fost obştea ta te-am fi omorât cu pietre, căci tu nu ai nici o putere asupra noastră.”(91)
قالَ يٰقَومِ أَرَهطى أَعَزُّ عَلَيكُم مِنَ اللَّهِ وَاتَّخَذتُموهُ وَراءَكُم ظِهرِيًّا ۖ إِنَّ رَبّى بِما تَعمَلونَ مُحيطٌ(92)
El spuse: “O, popor al meu! Obştea mea vi se pare mai puternică decât Dumnezeu şi credeţi că puteţi întoarce spatele lui Dumnezeu? Ştiinţa Domnului meu se întinde asupra a tot ceea ce faceţi.(92)
وَيٰقَومِ اعمَلوا عَلىٰ مَكانَتِكُم إِنّى عٰمِلٌ ۖ سَوفَ تَعلَمونَ مَن يَأتيهِ عَذابٌ يُخزيهِ وَمَن هُوَ كٰذِبٌ ۖ وَارتَقِبوا إِنّى مَعَكُم رَقيبٌ(93)
O, popor al meu! Faceţi ce puteţi! Faceţi ce puteţi, căci şi eu voi face şi veţi afla curând cui va fi dat o osândă ce îl va face de ruşine şi cine este cel mincinos. Aşteptaţi, căci şi eu aştept cu voi.”(93)
وَلَمّا جاءَ أَمرُنا نَجَّينا شُعَيبًا وَالَّذينَ ءامَنوا مَعَهُ بِرَحمَةٍ مِنّا وَأَخَذَتِ الَّذينَ ظَلَمُوا الصَّيحَةُ فَأَصبَحوا فى دِيٰرِهِم جٰثِمينَ(94)
Când veni porunca Noastră, Noi l-am mântuit prin milostivenia Noastră pe Şu’aib şi pe cei care au crezut împreună cu el. Strigătul i-a luat pe cei care fuseseră nedrepţi şi a doua zi dimineaţa zăceau în casele lor.(94)
كَأَن لَم يَغنَوا فيها ۗ أَلا بُعدًا لِمَديَنَ كَما بَعِدَت ثَمودُ(95)
de parcă nu le-ar fi locuit niciodată Atunci să nu li se spună: “Înapoi cu medianiţii?” Aşa au fost îndepărtaţi şi tamudiţii.(95)
وَلَقَد أَرسَلنا موسىٰ بِـٔايٰتِنا وَسُلطٰنٍ مُبينٍ(96)
Noi l-am trimis pe Moise cu semnele Noastre şi cu împuternicire desluşită(96)
إِلىٰ فِرعَونَ وَمَلَإِي۟هِ فَاتَّبَعوا أَمرَ فِرعَونَ ۖ وَما أَمرُ فِرعَونَ بِرَشيدٍ(97)
la Faraon şi la căpeteniile sale, însă acestea dădură ascultare Faraonului cu toate că porunca Faraonului era nedreaptă.(97)
يَقدُمُ قَومَهُ يَومَ القِيٰمَةِ فَأَورَدَهُمُ النّارَ ۖ وَبِئسَ الوِردُ المَورودُ(98)
În Ziua Învierii, el va merge în fruntea poporului său şi-l va mâna în Foc ca la adăpătoare. Ce adăpătoare rea!(98)
وَأُتبِعوا فى هٰذِهِ لَعنَةً وَيَومَ القِيٰمَةِ ۚ بِئسَ الرِّفدُ المَرفودُ(99)
De blestem vor fi urmăriţi în Viaţa de Acum şi în Ziua Învierii. Ce dar rău!(99)
ذٰلِكَ مِن أَنباءِ القُرىٰ نَقُصُّهُ عَلَيكَ ۖ مِنها قائِمٌ وَحَصيدٌ(100)
Acestea sunt dintre istoriile privitoare la cetăţi pe care ţi le povestim, multe dintre ele sunt încă în picioare, însă altele au fost secerate.(100)
وَما ظَلَمنٰهُم وَلٰكِن ظَلَموا أَنفُسَهُم ۖ فَما أَغنَت عَنهُم ءالِهَتُهُمُ الَّتى يَدعونَ مِن دونِ اللَّهِ مِن شَيءٍ لَمّا جاءَ أَمرُ رَبِّكَ ۖ وَما زادوهُم غَيرَ تَتبيبٍ(101)
Noi nu i-am nedreptăţit pe locuitorii lor, ci ei înşişi s-au nedreptăţit. Ei chemau în locul lui Dumnezeu dumnezeii lor care nu le-au folosit la nimic. Când porunca Domnului tău a venit, ei nu le-au sporit decât pieirea.(101)
وَكَذٰلِكَ أَخذُ رَبِّكَ إِذا أَخَذَ القُرىٰ وَهِىَ ظٰلِمَةٌ ۚ إِنَّ أَخذَهُ أَليمٌ شَديدٌ(102)
Aceasta este osânda Domnului tău care loveşte cetăţile nedrepte. Osânda Sa este dureroasă, cruntă.(102)
إِنَّ فى ذٰلِكَ لَءايَةً لِمَن خافَ عَذابَ الءاخِرَةِ ۚ ذٰلِكَ يَومٌ مَجموعٌ لَهُ النّاسُ وَذٰلِكَ يَومٌ مَشهودٌ(103)
Întru aceasta este un semn pentru cel care se teme de osânda Vieţii de Apoi. Va fi o zi când toţi oamenii vor fi strânşi, va fi o zi cunoscută.(103)
وَما نُؤَخِّرُهُ إِلّا لِأَجَلٍ مَعدودٍ(104)
Noi nu o vom întârzia decât până la sorocul hotărât.(104)
يَومَ يَأتِ لا تَكَلَّمُ نَفسٌ إِلّا بِإِذنِهِ ۚ فَمِنهُم شَقِىٌّ وَسَعيدٌ(105)
În Ziua când acesta se va împlini, nimeni nu va vorbi decât cu îngăduinţa Sa. Unii vor fi nenorociţi, alţii fericiţi.(105)
فَأَمَّا الَّذينَ شَقوا فَفِى النّارِ لَهُم فيها زَفيرٌ وَشَهيقٌ(106)
Nenorociţii vor fi în Foc, unde vor geme şi vor suspina şi(106)
خٰلِدينَ فيها ما دامَتِ السَّمٰوٰتُ وَالأَرضُ إِلّا ما شاءَ رَبُّكَ ۚ إِنَّ رَبَّكَ فَعّالٌ لِما يُريدُ(107)
unde vor veşnici cât vor dura cerurile şi pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel, căci Domnul tău face ce voieşte.(107)
۞ وَأَمَّا الَّذينَ سُعِدوا فَفِى الجَنَّةِ خٰلِدينَ فيها ما دامَتِ السَّمٰوٰتُ وَالأَرضُ إِلّا ما شاءَ رَبُّكَ ۖ عَطاءً غَيرَ مَجذوذٍ(108)
Preafericiţii vor fi în Rai, unde vor veşnici cât vor dura cerurile şi pământul, numai dacă Domnul tău nu va voi altfel. Acesta este un dar ce nu se strică.(108)
فَلا تَكُ فى مِريَةٍ مِمّا يَعبُدُ هٰؤُلاءِ ۚ ما يَعبُدونَ إِلّا كَما يَعبُدُ ءاباؤُهُم مِن قَبلُ ۚ وَإِنّا لَمُوَفّوهُم نَصيبَهُم غَيرَ مَنقوصٍ(109)
Nu staţi la îndoială asupra celor cărora li se închină ei, căci ei nu se închină decât celor cărora li se închinau taţii lor odinioară. Noi o să le dăm partea lor, fără să-i lipsim de nimic.(109)
وَلَقَد ءاتَينا موسَى الكِتٰبَ فَاختُلِفَ فيهِ ۚ وَلَولا كَلِمَةٌ سَبَقَت مِن رَبِّكَ لَقُضِىَ بَينَهُم ۚ وَإِنَّهُم لَفى شَكٍّ مِنهُ مُريبٍ(110)
Noi am dăruit Cartea lui Moise, însă această Carte a fost pricină de ceartă. Dacă Cuvântul Domnului tău nu ar fi fost rostit, hotărârea asupra neînţelegerilor lor ar fi fost luată. Ei se află într-o adâncă îndoială asupra ei.(110)
وَإِنَّ كُلًّا لَمّا لَيُوَفِّيَنَّهُم رَبُّكَ أَعمٰلَهُم ۚ إِنَّهُ بِما يَعمَلونَ خَبيرٌ(111)
Domnul tău îI va răsplăti pe toţi după faptele lor. El este Cunoscător a ceea ce ei făptuiesc.(111)
فَاستَقِم كَما أُمِرتَ وَمَن تابَ مَعَكَ وَلا تَطغَوا ۚ إِنَّهُ بِما تَعمَلونَ بَصيرٌ(112)
Fii drept, precum ţi s-a poruncit să fii, astfel, ca cei care sunt cu tine să se întoarcă căindu-se. Nu vă ticăloşiţi! Dumnezeu este Văzător a ceea ce făptuiţi.(112)
وَلا تَركَنوا إِلَى الَّذينَ ظَلَموا فَتَمَسَّكُمُ النّارُ وَما لَكُم مِن دونِ اللَّهِ مِن أَولِياءَ ثُمَّ لا تُنصَرونَ(113)
Nu vă bizuiţi pe cei nedrepţi, căci Focul îl veţi împărţi cu ei. Nu aveţi oblăduitor afară de Dumnezeu şi nu veţi fi ajutaţi.(113)
وَأَقِمِ الصَّلوٰةَ طَرَفَىِ النَّهارِ وَزُلَفًا مِنَ الَّيلِ ۚ إِنَّ الحَسَنٰتِ يُذهِبنَ السَّيِّـٔاتِ ۚ ذٰلِكَ ذِكرىٰ لِلذّٰكِرينَ(114)
Săvârşeşte-ţi rugăciunea la cele două capete ale zilei şi în apropierea nopţii. Cele bune fac să plece cele rele. Aceasta este o amintire pentru cei care îşi aduc aminte.(114)
وَاصبِر فَإِنَّ اللَّهَ لا يُضيعُ أَجرَ المُحسِنينَ(115)
Fii răbdător! Dumnezeu nu lasă să se piardă răsplata celor care fac binele.(115)
فَلَولا كانَ مِنَ القُرونِ مِن قَبلِكُم أُولوا بَقِيَّةٍ يَنهَونَ عَنِ الفَسادِ فِى الأَرضِ إِلّا قَليلًا مِمَّن أَنجَينا مِنهُم ۗ وَاتَّبَعَ الَّذينَ ظَلَموا ما أُترِفوا فيهِ وَكانوا مُجرِمينَ(116)
De ce în leaturile dinaintea voastră oamenii pioşi ce opreau stricăciunea pe pământ şi pe care Noi i-am mântuit au fost atât de puţini? Nedrepţii au urmat îndestularea şi au fost dintre nelegiuiţi.(116)
وَما كانَ رَبُّكَ لِيُهلِكَ القُرىٰ بِظُلمٍ وَأَهلُها مُصلِحونَ(117)
Domnul tău nu ar fi nimicit cetăţile, fără pricină, dacă locuitorii lor ar fi fost îndreptători.(117)
وَلَو شاءَ رَبُّكَ لَجَعَلَ النّاسَ أُمَّةً وٰحِدَةً ۖ وَلا يَزالونَ مُختَلِفينَ(118)
Dacă Domnul tău ar fi vrut, i-ar fi strâns pe toţi oamenii într-o singură adunare. Ei nu încetează însă să se ridice unii împotriva altora,(118)
إِلّا مَن رَحِمَ رَبُّكَ ۚ وَلِذٰلِكَ خَلَقَهُم ۗ وَتَمَّت كَلِمَةُ رَبِّكَ لَأَملَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنَ الجِنَّةِ وَالنّاسِ أَجمَعينَ(119)
afară de cei pe care Domnul tău i-a miluit fiindcă pentru aceasta i-a creat. Cuvântul Domnului tău se împlineşte: “Voi umple Gheena cu ginni şi oameni laolaltă.”(119)
وَكُلًّا نَقُصُّ عَلَيكَ مِن أَنباءِ الرُّسُلِ ما نُثَبِّتُ بِهِ فُؤادَكَ ۚ وَجاءَكَ فى هٰذِهِ الحَقُّ وَمَوعِظَةٌ وَذِكرىٰ لِلمُؤمِنينَ(120)
Toate istoriile pe care ţi le-am povestit despre trimişi sunt ca să-ţi întărească inima. Astfel îţi vine, cu adevărat o predică şi o amintire pentru credincioşi.(120)
وَقُل لِلَّذينَ لا يُؤمِنونَ اعمَلوا عَلىٰ مَكانَتِكُم إِنّا عٰمِلونَ(121)
Spune celor care nu cred: “Faceţi ce puteţi, căci şi noi vom face.(121)
وَانتَظِروا إِنّا مُنتَظِرونَ(122)
Aşteptaţi, căci şi noi aşteptăm!(122)
وَلِلَّهِ غَيبُ السَّمٰوٰتِ وَالأَرضِ وَإِلَيهِ يُرجَعُ الأَمرُ كُلُّهُ فَاعبُدهُ وَتَوَكَّل عَلَيهِ ۚ وَما رَبُّكَ بِغٰفِلٍ عَمّا تَعمَلونَ(123)
A lui Dumnezeu este Taina cerurilor şi a pământului. Totul la El se reîntoarce. Închină-te Lui şi Lui încredinţează-te. Domnul tău nu este nepăsător la ceea ce făptuiţi.(123)