An-Nahl( النحل)
Original,King Fahad Quran Complex(الأصلي,مجمع الملك فهد القرآن)
show/hide
George Grigore(George Grigore)
show/hide
بِسمِ اللَّهِ الرَّحمٰنِ الرَّحيمِ أَتىٰ أَمرُ اللَّهِ فَلا تَستَعجِلوهُ ۚ سُبحٰنَهُ وَتَعٰلىٰ عَمّا يُشرِكونَ(1)
Porunca lui Dumnezeu vine! Nu căutaţi să-i grăbiţi venirea! Mărire lui Dumnezeu şi înălţare asupra celor pe care ei i-I alătură Lui.(1)
يُنَزِّلُ المَلٰئِكَةَ بِالرّوحِ مِن أَمرِهِ عَلىٰ مَن يَشاءُ مِن عِبادِهِ أَن أَنذِروا أَنَّهُ لا إِلٰهَ إِلّا أَنا۠ فَاتَّقونِ(2)
El pogoară îngerii cu duh din porunca Sa asupra cui voieşte dintre robii Săi: “Preveniţi că nu este dumnezeu afară de Mine! Temeţi-vă de Mine!”(2)
خَلَقَ السَّمٰوٰتِ وَالأَرضَ بِالحَقِّ ۚ تَعٰلىٰ عَمّا يُشرِكونَ(3)
El a creat cerurile şi pământul întru Adevăr. Înălţare Lui asupra celor pe care ei i-I alătură Lui!(3)
خَلَقَ الإِنسٰنَ مِن نُطفَةٍ فَإِذا هُوَ خَصيمٌ مُبينٌ(4)
El a creat omul dintr-o picătură de sămânţă, însă el este un certăreţ vădit.(4)
وَالأَنعٰمَ خَلَقَها ۗ لَكُم فيها دِفءٌ وَمَنٰفِعُ وَمِنها تَأكُلونَ(5)
El v-a creat vouă dobitoacele. De la ele căpătaţi veşminte călduroase şi încă alte foloase şi de la ele vă hrăniţi.(5)
وَلَكُم فيها جَمالٌ حينَ تُريحونَ وَحينَ تَسرَحونَ(6)
Ele vă sunt dragi când le strângeţi seara şi când slobode le lăsaţi dimineaţa.(6)
وَتَحمِلُ أَثقالَكُم إِلىٰ بَلَدٍ لَم تَكونوا بٰلِغيهِ إِلّا بِشِقِّ الأَنفُسِ ۚ إِنَّ رَبَّكُم لَرَءوفٌ رَحيمٌ(7)
Ele vă cară poverile către un ţinut ce nu-l atingeţi decât cu multă trudă. Domnul vostru este Bun, Milostiv.(7)
وَالخَيلَ وَالبِغالَ وَالحَميرَ لِتَركَبوها وَزينَةً ۚ وَيَخلُقُ ما لا تَعلَمونَ(8)
El v-a creat vouă caii, catârii şi măgarii pentru călărit şi podoabă. El a creat ceea ce voi nu cunoaşteţi!(8)
وَعَلَى اللَّهِ قَصدُ السَّبيلِ وَمِنها جائِرٌ ۚ وَلَو شاءَ لَهَدىٰكُم أَجمَعينَ(9)
Asupra lui Dumnezeu este dezvăluirea drumului, însă unii merg pe alăturea. Şi dacă ar voi, v-ar călăuzi pe toţi.(9)
هُوَ الَّذى أَنزَلَ مِنَ السَّماءِ ماءً ۖ لَكُم مِنهُ شَرابٌ وَمِنهُ شَجَرٌ فيهِ تُسيمونَ(10)
El este Cel ce vă trimite vouă din cer apa ce vă este vouă băutură şi ce face să crească ierburi ca hrană dobitoacelor voastre.(10)
يُنبِتُ لَكُم بِهِ الزَّرعَ وَالزَّيتونَ وَالنَّخيلَ وَالأَعنٰبَ وَمِن كُلِّ الثَّمَرٰتِ ۗ إِنَّ فى ذٰلِكَ لَءايَةً لِقَومٍ يَتَفَكَّرونَ(11)
Şi vă face să răsară cu ea grâne, măslini, curmali, viţă de vie şi fructe de tot soiul. Întru aceasta este un semn pentru un popor ce cugetă!(11)
وَسَخَّرَ لَكُمُ الَّيلَ وَالنَّهارَ وَالشَّمسَ وَالقَمَرَ ۖ وَالنُّجومُ مُسَخَّرٰتٌ بِأَمرِهِ ۗ إِنَّ فى ذٰلِكَ لَءايٰتٍ لِقَومٍ يَعقِلونَ(12)
El v-a supus vouă noaptea, ziua, soarele şi luna. Şi stelele vă sunt supuse vouă la Porunca Lui. Întru aceasta este un semn pentru un popor ce pricepe!(12)
وَما ذَرَأَ لَكُم فِى الأَرضِ مُختَلِفًا أَلوٰنُهُ ۗ إِنَّ فى ذٰلِكَ لَءايَةً لِقَومٍ يَذَّكَّرونَ(13)
Ceea ce v-a zidit vouă pe pământ este felurit la culoare. Întru aceasta este un semn pentru un popor ce chibzuieşte.(13)
وَهُوَ الَّذى سَخَّرَ البَحرَ لِتَأكُلوا مِنهُ لَحمًا طَرِيًّا وَتَستَخرِجوا مِنهُ حِليَةً تَلبَسونَها وَتَرَى الفُلكَ مَواخِرَ فيهِ وَلِتَبتَغوا مِن فَضلِهِ وَلَعَلَّكُم تَشكُرونَ(14)
El este Cel ce v-a supus vouă marea ca să mâncaţi din ea carne fragedă şi ca să scoateţi din ea nestemate cu care să vă împodobiţi. Tu vezi corabia străbătând-o ca voi să căutaţi harul Său. Poate veţi mulţumi!(14)
وَأَلقىٰ فِى الأَرضِ رَوٰسِىَ أَن تَميدَ بِكُم وَأَنهٰرًا وَسُبُلًا لَعَلَّكُم تَهتَدونَ(15)
El a aruncat pe pământ munţii ca nişte stâlpi, ca pământul să nu se clatine cu voi, şi râuri şi drumuri, poate vă veţi lăsa călăuziţi!(15)
وَعَلٰمٰتٍ ۚ وَبِالنَّجمِ هُم يَهتَدونَ(16)
precum şi semne de drum. Şi după stele se poate călăuzi.(16)
أَفَمَن يَخلُقُ كَمَن لا يَخلُقُ ۗ أَفَلا تَذَكَّرونَ(17)
Cel ce creează este oare deopotrivă celui care nu creează? Oare nu chibzuiţi?(17)
وَإِن تَعُدّوا نِعمَةَ اللَّهِ لا تُحصوها ۗ إِنَّ اللَّهَ لَغَفورٌ رَحيمٌ(18)
Dacă veţi număra binefacerile lui Dumnezeu, nu le veţi putea ţine socoteala. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.(18)
وَاللَّهُ يَعلَمُ ما تُسِرّونَ وَما تُعلِنونَ(19)
Dumnezeu cunoaşte ce tăinuiţi şi ce destăinuiţi.(19)
وَالَّذينَ يَدعونَ مِن دونِ اللَّهِ لا يَخلُقونَ شَيـًٔا وَهُم يُخلَقونَ(20)
Cei pe care ei îi cheamă în locul lui Dumnezeu nu creează nimic, ci ei înşişi sunt creaţi.(20)
أَموٰتٌ غَيرُ أَحياءٍ ۖ وَما يَشعُرونَ أَيّانَ يُبعَثونَ(21)
Ei sunt morţi, nu sunt vii, şi nici nu ştiu când vor fi sculaţi.(21)
إِلٰهُكُم إِلٰهٌ وٰحِدٌ ۚ فَالَّذينَ لا يُؤمِنونَ بِالءاخِرَةِ قُلوبُهُم مُنكِرَةٌ وَهُم مُستَكبِرونَ(22)
Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Cei care nu cred în Viaţa de Apoi — inimile lor se leapădă! —sunt îngâmfaţi.(22)
لا جَرَمَ أَنَّ اللَّهَ يَعلَمُ ما يُسِرّونَ وَما يُعلِنونَ ۚ إِنَّهُ لا يُحِبُّ المُستَكبِرينَ(23)
Fără nici o îndoială, Dumnezeu cunoaşte ce tăinuiesc şi ce destăinuiesc. El nu-i iubeşte pe cei îngâmfaţi!(23)
وَإِذا قيلَ لَهُم ماذا أَنزَلَ رَبُّكُم ۙ قالوا أَسٰطيرُ الأَوَّلينَ(24)
Când li se spune: “Ce a pogorât Domnul vostru?”, ei spun: “Poveşti de-ale celor dintâi.”(24)
لِيَحمِلوا أَوزارَهُم كامِلَةً يَومَ القِيٰمَةِ ۙ وَمِن أَوزارِ الَّذينَ يُضِلّونَهُم بِغَيرِ عِلمٍ ۗ أَلا ساءَ ما يَزِرونَ(25)
Să-şi poarte lor poverile lor întregi în Ziua Învierii şi o parte din povara celor pe care-i rătăcesc fără să ştie. Povara lor nu este oare urâtă?(25)
قَد مَكَرَ الَّذينَ مِن قَبلِهِم فَأَتَى اللَّهُ بُنيٰنَهُم مِنَ القَواعِدِ فَخَرَّ عَلَيهِمُ السَّقفُ مِن فَوقِهِم وَأَتىٰهُمُ العَذابُ مِن حَيثُ لا يَشعُرونَ(26)
Cei dinaintea lor au urzit vicleşuguri, însă Dumnezeu le-a lovit zidirea din temelie şi acoperişul s-a prăvălit peste ei. Osânda le-a venit de unde nici nu se aşteptau.(26)
ثُمَّ يَومَ القِيٰمَةِ يُخزيهِم وَيَقولُ أَينَ شُرَكاءِىَ الَّذينَ كُنتُم تُشٰقّونَ فيهِم ۚ قالَ الَّذينَ أوتُوا العِلمَ إِنَّ الخِزىَ اليَومَ وَالسّوءَ عَلَى الكٰفِرينَ(27)
Apoi, în Ziua Învierii Dumnezeu îi va acoperi de ruşine şi le va spune: “Unde sunt cei alăturaţi Mie asupra cărora vă certaţi?” Cei cărora li s-a dat ştiinţa vor spune: “Ruşinea şi răul cadă asupra tăgăduitorilor!”(27)
الَّذينَ تَتَوَفّىٰهُمُ المَلٰئِكَةُ ظالِمى أَنفُسِهِم ۖ فَأَلقَوُا السَّلَمَ ما كُنّا نَعمَلُ مِن سوءٍ ۚ بَلىٰ إِنَّ اللَّهَ عَليمٌ بِما كُنتُم تَعمَلونَ(28)
Cei pe care i-au luat îngerii pe când se nedreptăţeau pe ei înşişi, vor încerca o împăcare: “Noi nu am făcut nici un rău!” Ba nu! Dumnezeu ştie prea bine ceea ce aţi făptuit.(28)
فَادخُلوا أَبوٰبَ جَهَنَّمَ خٰلِدينَ فيها ۖ فَلَبِئسَ مَثوَى المُتَكَبِّرينَ(29)
“Intraţi pe porţile Gheenei, unde veţi veşnici!” Cât de rea este şederea îngâmfaţilor!(29)
۞ وَقيلَ لِلَّذينَ اتَّقَوا ماذا أَنزَلَ رَبُّكُم ۚ قالوا خَيرًا ۗ لِلَّذينَ أَحسَنوا فى هٰذِهِ الدُّنيا حَسَنَةٌ ۚ وَلَدارُ الءاخِرَةِ خَيرٌ ۚ وَلَنِعمَ دارُ المُتَّقينَ(30)
Li se va spune celor care se tem: “Ce a pogorât Domnul vostru?” Ei vor spune: “Binele.” Binele este sortit celor care pe lumea aceasta au săvârşit fapte bune, însă Lăcaşul de Apoi este şi mai bun. Ce frumoasă este Casa celor temători!(30)
جَنّٰتُ عَدنٍ يَدخُلونَها تَجرى مِن تَحتِهَا الأَنهٰرُ ۖ لَهُم فيها ما يَشاءونَ ۚ كَذٰلِكَ يَجزِى اللَّهُ المُتَّقينَ(31)
Ei vor intra în Grădinile Edenului pe sub care curg râuri, şi vor avea acolo tot ce vor. Aşa îi răsplăteşte Dumnezeu pe cei temători(31)
الَّذينَ تَتَوَفّىٰهُمُ المَلٰئِكَةُ طَيِّبينَ ۙ يَقولونَ سَلٰمٌ عَلَيكُمُ ادخُلُوا الجَنَّةَ بِما كُنتُم تَعمَلونَ(32)
pe care îngerii îi iau, pe când sunt buni, şi cărora le spun: “Pace vouă! Intraţi în Rai pentru ceea ce aţi făptuit!”(32)
هَل يَنظُرونَ إِلّا أَن تَأتِيَهُمُ المَلٰئِكَةُ أَو يَأتِىَ أَمرُ رَبِّكَ ۚ كَذٰلِكَ فَعَلَ الَّذينَ مِن قَبلِهِم ۚ وَما ظَلَمَهُمُ اللَّهُ وَلٰكِن كانوا أَنفُسَهُم يَظلِمونَ(33)
Ce pot aştepta decât să vină îngerii la ei ori să vină porunca Domnului tău? Cei dinaintea lor la fel au făcut: Dumnezeu nu i-a nedreptăţit, ci ei înşişi s-au nedreptăţit.(33)
فَأَصابَهُم سَيِّـٔاتُ ما عَمِلوا وَحاقَ بِهِم ما كانوا بِهِ يَستَهزِءونَ(34)
Faptele rele pe care le-au săvârşit, îi vor lovi şi cea de care îşi băteau joc îi va împresura de peste tot.(34)
وَقالَ الَّذينَ أَشرَكوا لَو شاءَ اللَّهُ ما عَبَدنا مِن دونِهِ مِن شَيءٍ نَحنُ وَلا ءاباؤُنا وَلا حَرَّمنا مِن دونِهِ مِن شَيءٍ ۚ كَذٰلِكَ فَعَلَ الَّذينَ مِن قَبلِهِم ۚ فَهَل عَلَى الرُّسُلِ إِلَّا البَلٰغُ المُبينُ(35)
Închinătorii la idoli vor spune: “Dacă Dumnezeu ar fi vrut, noi nu ne-am fi închinat nimănui în afara Lui — noi şi taţii noştri. Noi nu am fi oprit nimic fără de El.” Şi cei dinaintea lor la fel au făcut. Oare asupra trimişilor nu este doar înştiinţarea cea desluşită?(35)
وَلَقَد بَعَثنا فى كُلِّ أُمَّةٍ رَسولًا أَنِ اعبُدُوا اللَّهَ وَاجتَنِبُوا الطّٰغوتَ ۖ فَمِنهُم مَن هَدَى اللَّهُ وَمِنهُم مَن حَقَّت عَلَيهِ الضَّلٰلَةُ ۚ فَسيروا فِى الأَرضِ فَانظُروا كَيفَ كانَ عٰقِبَةُ المُكَذِّبينَ(36)
Noi am trimis la fiece adunare un trimis: “Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Feriţi-vă de Taghut!” Pe unii dintre ei Dumnezeu i-a călăuzit, iar alţii au fost sortiţi rătăcirii. Străbateţi pământul şi vedeţi cum a fost sfârşitul hulitorilor!(36)
إِن تَحرِص عَلىٰ هُدىٰهُم فَإِنَّ اللَّهَ لا يَهدى مَن يُضِلُّ ۖ وَما لَهُم مِن نٰصِرينَ(37)
Chiar dacă tu ţii la călăuzirea lor, Dumnezeu nu-i călăuzeşte pe cei care duc în rătăcire. Ei nu au nici un ajutor.(37)
وَأَقسَموا بِاللَّهِ جَهدَ أَيمٰنِهِم ۙ لا يَبعَثُ اللَّهُ مَن يَموتُ ۚ بَلىٰ وَعدًا عَلَيهِ حَقًّا وَلٰكِنَّ أَكثَرَ النّاسِ لا يَعلَمونَ(38)
Ei au jurat cu jurămintele lor cele mai grele: “Dumnezeu nu-l va mai scula pe cel care moare!.” Ba da, aceasta este o făgăduială adevărată, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu!(38)
لِيُبَيِّنَ لَهُمُ الَّذى يَختَلِفونَ فيهِ وَلِيَعلَمَ الَّذينَ كَفَروا أَنَّهُم كانوا كٰذِبينَ(39)
Pentru a li se desluşi de ce se învrăjbesc şi pentru ca cei care tăgăduiesc să ştie că sunt mincinoşi,(39)
إِنَّما قَولُنا لِشَيءٍ إِذا أَرَدنٰهُ أَن نَقولَ لَهُ كُن فَيَكونُ(40)
când vrem ceva, singurul Nostru Cuvânt pe care-l spunem este “Fii!” şi atunci este.(40)
وَالَّذينَ هاجَروا فِى اللَّهِ مِن بَعدِ ما ظُلِموا لَنُبَوِّئَنَّهُم فِى الدُّنيا حَسَنَةً ۖ وَلَأَجرُ الءاخِرَةِ أَكبَرُ ۚ لَو كانوا يَعلَمونَ(41)
Celor care au pribegit pentru Dumnezeu după ce au fost nedreptăţiţi, înştiinţează-i de binele din Viaţa de Acum şi un bine şi mai mare în Viaţa de Apoi. O, dacă ar şti,(41)
الَّذينَ صَبَروا وَعَلىٰ رَبِّهِم يَتَوَكَّلونَ(42)
ei ce-au răbdat şi s-au încredinţat Domnului lor!(42)
وَما أَرسَلنا مِن قَبلِكَ إِلّا رِجالًا نوحى إِلَيهِم ۚ فَسـَٔلوا أَهلَ الذِّكرِ إِن كُنتُم لا تَعلَمونَ(43)
Pe câţi bărbaţi, cărora le-am făcut dezvăluirea, i-am trimis înaintea ta! Dacă voi nu ştiţi, întrebaţi-i, atunci, pe oamenii Amintirii.(43)
بِالبَيِّنٰتِ وَالزُّبُرِ ۗ وَأَنزَلنا إِلَيكَ الذِّكرَ لِتُبَيِّنَ لِلنّاسِ ما نُزِّلَ إِلَيهِم وَلَعَلَّهُم يَتَفَكَّرونَ(44)
Noi i-am trimis cu dovezi vădite şi cu Psalmi. Noi am pogorât asupra ta amintirea ca tu să spui desluşit oamenilor ceea ce le-a fost pogorât. Poate vor chibzui!(44)
أَفَأَمِنَ الَّذينَ مَكَرُوا السَّيِّـٔاتِ أَن يَخسِفَ اللَّهُ بِهِمُ الأَرضَ أَو يَأتِيَهُمُ العَذابُ مِن حَيثُ لا يَشعُرونَ(45)
Cei care au urzit rele sunt siguri că Dumnezeu nu-i va scufunda în pământ ori că osânda nu le va veni de unde nici nu se aşteaptă,(45)
أَو يَأخُذَهُم فى تَقَلُّبِهِم فَما هُم بِمُعجِزينَ(46)
ori că nu-i va lovi în toiul muncii fără putinţă de scăpare,(46)
أَو يَأخُذَهُم عَلىٰ تَخَوُّفٍ فَإِنَّ رَبَّكُم لَرَءوفٌ رَحيمٌ(47)
ori că nu îi va lovi sub stăpânirea groazei? Domnul vostru este Bun, Milostiv!(47)
أَوَلَم يَرَوا إِلىٰ ما خَلَقَ اللَّهُ مِن شَيءٍ يَتَفَيَّؤُا۟ ظِلٰلُهُ عَنِ اليَمينِ وَالشَّمائِلِ سُجَّدًا لِلَّهِ وَهُم دٰخِرونَ(48)
Ei nu văd că umbra fiecărui lucru pe care Dumnezeu l-a creat se întinde spre dreapta ori spre stânga, prosternându-se înaintea lui Dumnezeu cu smerenie?(48)
وَلِلَّهِ يَسجُدُ ما فِى السَّمٰوٰتِ وَما فِى الأَرضِ مِن دابَّةٍ وَالمَلٰئِكَةُ وَهُم لا يَستَكبِرونَ(49)
Orice vietate din ceruri şi de pe pământ se prosternează înaintea lui Dumnezeu, chiar şi îngerii care nu sunt îngâmfaţi.(49)
يَخافونَ رَبَّهُم مِن فَوقِهِم وَيَفعَلونَ ما يُؤمَرونَ ۩(50)
Ei se tem de Domnul lor care este deasupra lor şi fac ceea ce li se porunceşte.(50)
۞ وَقالَ اللَّهُ لا تَتَّخِذوا إِلٰهَينِ اثنَينِ ۖ إِنَّما هُوَ إِلٰهٌ وٰحِدٌ ۖ فَإِيّٰىَ فَارهَبونِ(51)
Dumnezeu spune: “Să nu vă luaţi doi dumnezei!” Nu este, într-adevăr, decât Dumnezeu, Unul. “Temeţi-vă de Mine!”(51)
وَلَهُ ما فِى السَّمٰوٰتِ وَالأَرضِ وَلَهُ الدّينُ واصِبًا ۚ أَفَغَيرَ اللَّهِ تَتَّقونَ(52)
Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. A Lui este legea cea veşnică. Vă temeţi de altcineva în afară de Dumnezeu?(52)
وَما بِكُم مِن نِعمَةٍ فَمِنَ اللَّهِ ۖ ثُمَّ إِذا مَسَّكُمُ الضُّرُّ فَإِلَيهِ تَجـَٔرونَ(53)
Oricare ar fi bunul pe care-l stăpâniţi, el de la Dumnezeu v-a venit. Când nenorocirea vă loveşte, lui Dumnezeu îi cereţi ocrotire,(53)
ثُمَّ إِذا كَشَفَ الضُّرَّ عَنكُم إِذا فَريقٌ مِنكُم بِرَبِّهِم يُشرِكونَ(54)
apoi când îndepărtează nenorocirea de la voi, unii dintre voi îi alătură pe alţii Domnului lor,(54)
لِيَكفُروا بِما ءاتَينٰهُم ۚ فَتَمَتَّعوا ۖ فَسَوفَ تَعلَمونَ(55)
tăgăduind ceea ce Noi le-am dat. Bucuraţi-vă o vreme de Viaţa de Acum, căci curând veţi afla...!(55)
وَيَجعَلونَ لِما لا يَعلَمونَ نَصيبًا مِمّا رَزَقنٰهُم ۗ تَاللَّهِ لَتُسـَٔلُنَّ عَمّا كُنتُم تَفتَرونَ(56)
Ei dau o parte din ceea ce i-am înzestrat celor pe care nu-i cunosc. Pe Dumnezeu! Vi se va cere socoteală pentru ceea ce aţi născocit.(56)
وَيَجعَلونَ لِلَّهِ البَنٰتِ سُبحٰنَهُ ۙ وَلَهُم ما يَشتَهونَ(57)
Ei fac lui Dumnezeu fiice, Mărire Lui, iar lor ceea ce poftesc!(57)
وَإِذا بُشِّرَ أَحَدُهُم بِالأُنثىٰ ظَلَّ وَجهُهُ مُسوَدًّا وَهُوَ كَظيمٌ(58)
Când îi este vestită unuia dintre ei o fiică, faţa i se întunecă, se închide în el,(58)
يَتَوٰرىٰ مِنَ القَومِ مِن سوءِ ما بُشِّرَ بِهِ ۚ أَيُمسِكُهُ عَلىٰ هونٍ أَم يَدُسُّهُ فِى التُّرابِ ۗ أَلا ساءَ ما يَحكُمونَ(59)
se ţine departe de oameni pentru răul ce i-a fost vestit. Oare îl va ţine în ciuda ruşinii ori îl va înfunda în ţărână? Oare ei nu judecă rău?(59)
لِلَّذينَ لا يُؤمِنونَ بِالءاخِرَةِ مَثَلُ السَّوءِ ۖ وَلِلَّهِ المَثَلُ الأَعلىٰ ۚ وَهُوَ العَزيزُ الحَكيمُ(60)
Cei care nu cred în Viaţa de Apoi sunt înfăţişarea răului, iar a lui Dumnezeu este înfăţişarea cea mai înaltă. El este Puternicul, Înţeleptul!(60)
وَلَو يُؤاخِذُ اللَّهُ النّاسَ بِظُلمِهِم ما تَرَكَ عَلَيها مِن دابَّةٍ وَلٰكِن يُؤَخِّرُهُم إِلىٰ أَجَلٍ مُسَمًّى ۖ فَإِذا جاءَ أَجَلُهُم لا يَستَـٔخِرونَ ساعَةً ۖ وَلا يَستَقدِمونَ(61)
Dacă Dumnezeu le-ar lua oamenilor în nume de rău nedreptatea lor nu ar mai lăsa pe pământ nici o vietate. El îi păsuieşte până la un soroc anume, însă când sorocul le va veni, ei nu pot nici să-l întârzie şi nici să-l grăbească cu vreun ceas.(61)
وَيَجعَلونَ لِلَّهِ ما يَكرَهونَ وَتَصِفُ أَلسِنَتُهُمُ الكَذِبَ أَنَّ لَهُمُ الحُسنىٰ ۖ لا جَرَمَ أَنَّ لَهُمُ النّارَ وَأَنَّهُم مُفرَطونَ(62)
Ei îi dau lui Dumnezeu ceea ce ei urăsc pentru ei înşişi, iar limbile lor rostesc minciuni că vor avea o frumoasă răsplată. Focul le este sortit, fără nici o îndoială, şi vor fi aruncaţi acolo.(62)
تَاللَّهِ لَقَد أَرسَلنا إِلىٰ أُمَمٍ مِن قَبلِكَ فَزَيَّنَ لَهُمُ الشَّيطٰنُ أَعمٰلَهُم فَهُوَ وَلِيُّهُمُ اليَومَ وَلَهُم عَذابٌ أَليمٌ(63)
Pe Dumnezeu! Noi am trimis adunărilor dinaintea ta trimişi, însă Diavolul le-a împodobit faptele şi el este stăpânul lor astăzi. Ei vor avea o dureroasă osândă!(63)
وَما أَنزَلنا عَلَيكَ الكِتٰبَ إِلّا لِتُبَيِّنَ لَهُمُ الَّذِى اختَلَفوا فيهِ ۙ وَهُدًى وَرَحمَةً لِقَومٍ يُؤمِنونَ(64)
Noi nu am pogorât asupra ta Cartea decât ca să le lămureşti pentru ce se ceartă şi ca o călăuzire şi o milostivenie pentru un popor ce crede.(64)
وَاللَّهُ أَنزَلَ مِنَ السَّماءِ ماءً فَأَحيا بِهِ الأَرضَ بَعدَ مَوتِها ۚ إِنَّ فى ذٰلِكَ لَءايَةً لِقَومٍ يَسمَعونَ(65)
Dumnezeu a trimis din cer apă cu care învie pământul după moartea sa. Întru aceasta este un semn pentru un popor ce aude.(65)
وَإِنَّ لَكُم فِى الأَنعٰمِ لَعِبرَةً ۖ نُسقيكُم مِمّا فى بُطونِهِ مِن بَينِ فَرثٍ وَدَمٍ لَبَنًا خالِصًا سائِغًا لِلشّٰرِبينَ(66)
Voi aflaţi o învăţătură şi în dobitoacele voastre. Noi vă adăpăm cu ceea ce în burţile lor se află între mistuitură şi sânge: un lapte curat, plăcut celor care-l beau.(66)
وَمِن ثَمَرٰتِ النَّخيلِ وَالأَعنٰبِ تَتَّخِذونَ مِنهُ سَكَرًا وَرِزقًا حَسَنًا ۗ إِنَّ فى ذٰلِكَ لَءايَةً لِقَومٍ يَعقِلونَ(67)
Din roadele curmalilor şi ale viei căpătaţi o băutură beţivă şi o hrană bună. Întru aceasta este un semn pentru un popor ce pricepe!(67)
وَأَوحىٰ رَبُّكَ إِلَى النَّحلِ أَنِ اتَّخِذى مِنَ الجِبالِ بُيوتًا وَمِنَ الشَّجَرِ وَمِمّا يَعرِشونَ(68)
Domnul tău a dezvăluit albinelor: “Luaţi-vă case în munţi, în copaci şi în cele zidite de ei,(68)
ثُمَّ كُلى مِن كُلِّ الثَّمَرٰتِ فَاسلُكى سُبُلَ رَبِّكِ ذُلُلًا ۚ يَخرُجُ مِن بُطونِها شَرابٌ مُختَلِفٌ أَلوٰنُهُ فيهِ شِفاءٌ لِلنّاسِ ۗ إِنَّ فى ذٰلِكَ لَءايَةً لِقَومٍ يَتَفَكَّرونَ(69)
şi mâncaţi din toate fructele şi urmaţi cu supunere căile Domnului vostru.” Din măruntaiele lor iese o băutură felurită la culoare şi în care este un leac pentru oameni. Întru aceasta este un semn pentru un popor ce cugetă!(69)
وَاللَّهُ خَلَقَكُم ثُمَّ يَتَوَفّىٰكُم ۚ وَمِنكُم مَن يُرَدُّ إِلىٰ أَرذَلِ العُمُرِ لِكَى لا يَعلَمَ بَعدَ عِلمٍ شَيـًٔا ۚ إِنَّ اللَّهَ عَليمٌ قَديرٌ(70)
Dumnezeu v-a creat, apoi vă va lua. Unii dintre voi ajung la vârsta ruşinii, când nu mai ştiu nimic din ceea ce-au ştiut. Dumnezeu este Ştiutor, Puternic.(70)
وَاللَّهُ فَضَّلَ بَعضَكُم عَلىٰ بَعضٍ فِى الرِّزقِ ۚ فَمَا الَّذينَ فُضِّلوا بِرادّى رِزقِهِم عَلىٰ ما مَلَكَت أَيمٰنُهُم فَهُم فيهِ سَواءٌ ۚ أَفَبِنِعمَةِ اللَّهِ يَجحَدونَ(71)
Dumnezeu i-a pus pe unii înaintea altora la înzestrare. Cei care au fost puşi înainte să nu-şi verse din ceea ce au fost înzestraţi celor stăpâniţi de dreapta lor încât să le fie apoi deopotrivă. Harul lui Dumnezeu, ei îl leapădă?(71)
وَاللَّهُ جَعَلَ لَكُم مِن أَنفُسِكُم أَزوٰجًا وَجَعَلَ لَكُم مِن أَزوٰجِكُم بَنينَ وَحَفَدَةً وَرَزَقَكُم مِنَ الطَّيِّبٰتِ ۚ أَفَبِالبٰطِلِ يُؤمِنونَ وَبِنِعمَتِ اللَّهِ هُم يَكفُرونَ(72)
Dumnezeu v-a făcut soţii din voi înşivă şi prin soţiile voastre, v-a dăruit copii şi nepoţi. El v-a înzestrat cu cele bune. Şi atunci ei vor mai crede în deşărtăciune şi vor tăgădui binefacerile lui Dumnezeu?(72)
وَيَعبُدونَ مِن دونِ اللَّهِ ما لا يَملِكُ لَهُم رِزقًا مِنَ السَّمٰوٰتِ وَالأَرضِ شَيـًٔا وَلا يَستَطيعونَ(73)
Ei se închină, în locul de Dumnezeu, celor care nu-i pot înzestra nici din ceruri şi nici de pe pământ, şi nu au nici o putere.(73)
فَلا تَضرِبوا لِلَّهِ الأَمثالَ ۚ إِنَّ اللَّهَ يَعلَمُ وَأَنتُم لا تَعلَمونَ(74)
Nu daţi asemănări lui Dumnezeu. Dumnezeu ştie, însă voi nu ştiţi.(74)
۞ ضَرَبَ اللَّهُ مَثَلًا عَبدًا مَملوكًا لا يَقدِرُ عَلىٰ شَيءٍ وَمَن رَزَقنٰهُ مِنّا رِزقًا حَسَنًا فَهُوَ يُنفِقُ مِنهُ سِرًّا وَجَهرًا ۖ هَل يَستَوۥنَ ۚ الحَمدُ لِلَّهِ ۚ بَل أَكثَرُهُم لا يَعلَمونَ(75)
Dumnezeu dă ca pildă pe un rob — stăpânit de cineva, neputincios de tot — şi pe un bărbat pe care Noi l-am înzestrat cu prisosinţă şi care dă milostenie pe faţă şi în ascuns. Aceşti doi oameni sunt deopotrivă? Laudă lui Dumnezeu! Cei mai mulţi nu ştiu însă!(75)
وَضَرَبَ اللَّهُ مَثَلًا رَجُلَينِ أَحَدُهُما أَبكَمُ لا يَقدِرُ عَلىٰ شَيءٍ وَهُوَ كَلٌّ عَلىٰ مَولىٰهُ أَينَما يُوَجِّههُ لا يَأتِ بِخَيرٍ ۖ هَل يَستَوى هُوَ وَمَن يَأمُرُ بِالعَدلِ ۙ وَهُوَ عَلىٰ صِرٰطٍ مُستَقيمٍ(76)
Dumnezeu dă ca pildă doi bărbaţi: unul este mut şi nu poate face nimic, şi este o povară stăpânului său. Oriunde l-ar trimite, nu-i aduce nimic bun. Este el asemenea celui ce porunceşte ce se cuvine şi este pe o Cale Dreaptă?(76)
وَلِلَّهِ غَيبُ السَّمٰوٰتِ وَالأَرضِ ۚ وَما أَمرُ السّاعَةِ إِلّا كَلَمحِ البَصَرِ أَو هُوَ أَقرَبُ ۚ إِنَّ اللَّهَ عَلىٰ كُلِّ شَيءٍ قَديرٌ(77)
A lui Dumnezeu este Taina cerurilor şi a pământului. Porunca Ceasului va fi ca o clipită ori chiar mai puţin. Dumnezeu are asupra tuturor putere.(77)
وَاللَّهُ أَخرَجَكُم مِن بُطونِ أُمَّهٰتِكُم لا تَعلَمونَ شَيـًٔا وَجَعَلَ لَكُمُ السَّمعَ وَالأَبصٰرَ وَالأَفـِٔدَةَ ۙ لَعَلَّكُم تَشكُرونَ(78)
Dumnezeu v-a scos din pântecele mamelor voastre fără să ştiţi nimic şi v-a dăruit auzul, văzul şi inimile. Poate veţi mulţumi!(78)
أَلَم يَرَوا إِلَى الطَّيرِ مُسَخَّرٰتٍ فى جَوِّ السَّماءِ ما يُمسِكُهُنَّ إِلَّا اللَّهُ ۗ إِنَّ فى ذٰلِكَ لَءايٰتٍ لِقَومٍ يُؤمِنونَ(79)
N-au văzut păsările plutind în văzduhul cerului? Cine le ţine acolo, dacă nu Dumnezeu? Întru aceasta sunt semne pentru un popor ce crede!(79)
وَاللَّهُ جَعَلَ لَكُم مِن بُيوتِكُم سَكَنًا وَجَعَلَ لَكُم مِن جُلودِ الأَنعٰمِ بُيوتًا تَستَخِفّونَها يَومَ ظَعنِكُم وَيَومَ إِقامَتِكُم ۙ وَمِن أَصوافِها وَأَوبارِها وَأَشعارِها أَثٰثًا وَمَتٰعًا إِلىٰ حينٍ(80)
Dumnezeu v-a făcut casele voastre spre locuire, precum v-a făcut case din piei de dobitoace ca să vă fie uşurare ziua când mergeţi şi ziua când poposiţi. Şi spre întrebuinţare v-a dat lâna, părul de cămilă şi părul de capră, aşternuturi şi o bucurie vremelnică.(80)
وَاللَّهُ جَعَلَ لَكُم مِمّا خَلَقَ ظِلٰلًا وَجَعَلَ لَكُم مِنَ الجِبالِ أَكنٰنًا وَجَعَلَ لَكُم سَرٰبيلَ تَقيكُمُ الحَرَّ وَسَرٰبيلَ تَقيكُم بَأسَكُم ۚ كَذٰلِكَ يُتِمُّ نِعمَتَهُ عَلَيكُم لَعَلَّكُم تُسلِمونَ(81)
Dintre cele ce a creat, Dumnezeul v-a făcut vouă umbrare. El v-a făcut vouă din munţi adăposturi. El v-a făcut vouă veşminte ce vă apără de arşiţă, şi veşminte ce vă apără pe voi de urgia voastră. Aşa împlineşte El binefacerile Sale faţă de voi. Poate vă veţi supune!(81)
فَإِن تَوَلَّوا فَإِنَّما عَلَيكَ البَلٰغُ المُبينُ(82)
Dacă ei îţi întorc spatele, să ştii că asupra ta este doar înştiinţarea cea desluşită.(82)
يَعرِفونَ نِعمَتَ اللَّهِ ثُمَّ يُنكِرونَها وَأَكثَرُهُمُ الكٰفِرونَ(83)
Ei recunosc binefacerile lui Dumnezeu, după care se leapădă de ele. Cei mai mulţi sunt tăgăduitori.(83)
وَيَومَ نَبعَثُ مِن كُلِّ أُمَّةٍ شَهيدًا ثُمَّ لا يُؤذَنُ لِلَّذينَ كَفَروا وَلا هُم يُستَعتَبونَ(84)
În Ziua când vom învia câte un martor din fiece adunare, nu li se va da îngăduinţa tăgăduitorilor să vorbească şi nici nu vor fi băgaţi în seamă.(84)
وَإِذا رَءَا الَّذينَ ظَلَمُوا العَذابَ فَلا يُخَفَّفُ عَنهُم وَلا هُم يُنظَرونَ(85)
După ce, cei care au fost nedrepţi, vor vedea osânda, aceasta nu le va fi uşurată şi nimeni nu se va uita la ei.(85)
وَإِذا رَءَا الَّذينَ أَشرَكوا شُرَكاءَهُم قالوا رَبَّنا هٰؤُلاءِ شُرَكاؤُنَا الَّذينَ كُنّا نَدعوا مِن دونِكَ ۖ فَأَلقَوا إِلَيهِمُ القَولَ إِنَّكُم لَكٰذِبونَ(86)
Când cei închinători la idoli îi vor vedea pe cei pe care I i-au alăturat lui Dumnezeu, vor spune: “Domnul nostru! Aceştia sunt cei pe care noi Ţi i-am alăturat şi pe care i-am chemat în locul Tău” Aceştia le vor întoarce vorba: “Sunteţi mincinoşi!”(86)
وَأَلقَوا إِلَى اللَّهِ يَومَئِذٍ السَّلَمَ ۖ وَضَلَّ عَنهُم ما كانوا يَفتَرونَ(87)
Ei îşi vor arăta supunerea lui Dumnezeu în Ziua aceea, iar ceea ce au născocit asupra lor se va îndepărta de la ei.(87)
الَّذينَ كَفَروا وَصَدّوا عَن سَبيلِ اللَّهِ زِدنٰهُم عَذابًا فَوقَ العَذابِ بِما كانوا يُفسِدونَ(88)
Celor care tăgăduiesc, celor care îndepărtează de la calea lui Dumnezeu, Noi le vom adăuga osândă după osândă pentru stricăciunea ce-au semănat.(88)
وَيَومَ نَبعَثُ فى كُلِّ أُمَّةٍ شَهيدًا عَلَيهِم مِن أَنفُسِهِم ۖ وَجِئنا بِكَ شَهيدًا عَلىٰ هٰؤُلاءِ ۚ وَنَزَّلنا عَلَيكَ الكِتٰبَ تِبيٰنًا لِكُلِّ شَيءٍ وَهُدًى وَرَحمَةً وَبُشرىٰ لِلمُسلِمينَ(89)
Aşa cum vom învia în Ziua aceea din fiece adunare un martor împotriva lor, ales dintre ei, tot aşa te-am adus pe tine martor împotriva acestora. Noi am făcut să pogoare Cartea asupra ta ca tâlcuire pentru toate lucrurile, ca o călăuzire, o milostivenie şi o bună vestire pentru cei supuşi.(89)
۞ إِنَّ اللَّهَ يَأمُرُ بِالعَدلِ وَالإِحسٰنِ وَإيتائِ ذِى القُربىٰ وَيَنهىٰ عَنِ الفَحشاءِ وَالمُنكَرِ وَالبَغىِ ۚ يَعِظُكُم لَعَلَّكُم تَذَكَّرونَ(90)
Da, Dumnezeu porunceşte dreptate, bunătate şi daruri pentru cei apropiaţi. El vă opreşte cele ruşinoase, urâciunea şi neascultarea. El vouă vă predică. Poate vă veţi aminti!(90)
وَأَوفوا بِعَهدِ اللَّهِ إِذا عٰهَدتُم وَلا تَنقُضُوا الأَيمٰنَ بَعدَ تَوكيدِها وَقَد جَعَلتُمُ اللَّهَ عَلَيكُم كَفيلًا ۚ إِنَّ اللَّهَ يَعلَمُ ما تَفعَلونَ(91)
Ţineţi legământul cu Dumnezeu atunci când l-aţi făcut. Nu încălcaţi jurămintele ce le-aţi întărit luându-l pe Dumnezeu chezaş între voi. Dumnezeu ştie prea bine ce faceţi.(91)
وَلا تَكونوا كَالَّتى نَقَضَت غَزلَها مِن بَعدِ قُوَّةٍ أَنكٰثًا تَتَّخِذونَ أَيمٰنَكُم دَخَلًا بَينَكُم أَن تَكونَ أُمَّةٌ هِىَ أَربىٰ مِن أُمَّةٍ ۚ إِنَّما يَبلوكُمُ اللَّهُ بِهِ ۚ وَلَيُبَيِّنَنَّ لَكُم يَومَ القِيٰمَةِ ما كُنتُم فيهِ تَختَلِفونَ(92)
Nu fiţi asemenea celei care-şi destramă urzeala după ce o ţesuse cu migală. Nu vă faceţi din jurăminte o înşelăciune între voi, crezând că o adunare este deasupra alteia. Dumnezeu vă pune astfel la încercare. În Ziua Învierii El vă v-a desluşi pentru ce vă învrăjbeaţi.(92)
وَلَو شاءَ اللَّهُ لَجَعَلَكُم أُمَّةً وٰحِدَةً وَلٰكِن يُضِلُّ مَن يَشاءُ وَيَهدى مَن يَشاءُ ۚ وَلَتُسـَٔلُنَّ عَمّا كُنتُم تَعمَلونَ(93)
Dacă Dumnezeu ar fi vrut, v-ar fi făcut o singură adunare. El rătăceşte însă pe cine voieşte şi călăuzeşte pe cine voieşte. Şi voi veţi fi întrebaţi de ceea ce faceţi.(93)
وَلا تَتَّخِذوا أَيمٰنَكُم دَخَلًا بَينَكُم فَتَزِلَّ قَدَمٌ بَعدَ ثُبوتِها وَتَذوقُوا السّوءَ بِما صَدَدتُم عَن سَبيلِ اللَّهِ ۖ وَلَكُم عَذابٌ عَظيمٌ(94)
Nu faceţi din jurămintele voastre o înşelătorie căci astfel piciorul vă v-a aluneca după ce a fost întărit şi veţi gusta nenorocirea de a-i fi îndepărtat pe oameni de la calea lui Dumnezeu şi veţi avea o mare osândă.(94)
وَلا تَشتَروا بِعَهدِ اللَّهِ ثَمَنًا قَليلًا ۚ إِنَّما عِندَ اللَّهِ هُوَ خَيرٌ لَكُم إِن كُنتُم تَعلَمونَ(95)
Nu vindeţi pe lucruri deşarte legământul cu Dumnezeu. Ceea ce se află la Dumnezeu este mult mai bun pentru voi. O, dacă aţi şti!(95)
ما عِندَكُم يَنفَدُ ۖ وَما عِندَ اللَّهِ باقٍ ۗ وَلَنَجزِيَنَّ الَّذينَ صَبَروا أَجرَهُم بِأَحسَنِ ما كانوا يَعمَلونَ(96)
Ceea ce se află în jurul vostru se sfârşeşte, însă ceea ce se află la Dumnezeu veşnic rămâne. Noi le vom da răsplata lor celor răbdători, după faptele lor cele mai bune.(96)
مَن عَمِلَ صٰلِحًا مِن ذَكَرٍ أَو أُنثىٰ وَهُوَ مُؤمِنٌ فَلَنُحيِيَنَّهُ حَيوٰةً طَيِّبَةً ۖ وَلَنَجزِيَنَّهُم أَجرَهُم بِأَحسَنِ ما كانوا يَعمَلونَ(97)
Noi vom învia, pentru o viaţă minunată, pe orice credincios, bărbat ori femeie, care a făcut binele. Noi le vom da răsplata lor după faptele lor cele mai bune.(97)
فَإِذا قَرَأتَ القُرءانَ فَاستَعِذ بِاللَّهِ مِنَ الشَّيطٰنِ الرَّجيمِ(98)
Atunci când citeşti Coranul, cere ocrotirea lui Dumnezeu împotriva Diavolului ce trebuie bătut cu pietre.(98)
إِنَّهُ لَيسَ لَهُ سُلطٰنٌ عَلَى الَّذينَ ءامَنوا وَعَلىٰ رَبِّهِم يَتَوَكَّلونَ(99)
Diavolul nu are nici o împuternicire asupra credincioşilor şi asupra celor care-şi pun credinţa în Domnul lor.(99)
إِنَّما سُلطٰنُهُ عَلَى الَّذينَ يَتَوَلَّونَهُ وَالَّذينَ هُم بِهِ مُشرِكونَ(100)
Împuternicirea sa se întinde numai asupra celor care-l iau pe el drept stăpân, precum şi a celor care-i fac lui Dumnezeu alăturare.(100)
وَإِذا بَدَّلنا ءايَةً مَكانَ ءايَةٍ ۙ وَاللَّهُ أَعلَمُ بِما يُنَزِّلُ قالوا إِنَّما أَنتَ مُفتَرٍ ۚ بَل أَكثَرُهُم لا يَعلَمونَ(101)
Dacă schimbăm un verset cu alt verset, Dumnezeu ştie ceea ce a pogorât. Ei spun: “Tu nu eşti decât un născocitor!” Ba nu!... Cei mai mulţi nu ştiu însă.(101)
قُل نَزَّلَهُ روحُ القُدُسِ مِن رَبِّكَ بِالحَقِّ لِيُثَبِّتَ الَّذينَ ءامَنوا وَهُدًى وَبُشرىٰ لِلمُسلِمينَ(102)
Spune: “Duhul sfinţeniei l-a pogorât întru Adevăr, de la Domnul tău pentru a-i întări pe credincioşi şi drept călăuzire şi bună vestire pentru supuşi.”(102)
وَلَقَد نَعلَمُ أَنَّهُم يَقولونَ إِنَّما يُعَلِّمُهُ بَشَرٌ ۗ لِسانُ الَّذى يُلحِدونَ إِلَيهِ أَعجَمِىٌّ وَهٰذا لِسانٌ عَرَبِىٌّ مُبينٌ(103)
Noi ştim că ei spun: “Nu este decât un om cel care îl învaţă!” Limba celui la care se gândesc însă le este străină, pe când aceasta este o limpede limbă arabă.(103)
إِنَّ الَّذينَ لا يُؤمِنونَ بِـٔايٰتِ اللَّهِ لا يَهديهِمُ اللَّهُ وَلَهُم عَذابٌ أَليمٌ(104)
Pe cei care nu cred în semnele lui Dumnezeu, Dumnezeu nu îi călăuzeşte şi vor avea osândă dureroasă.(104)
إِنَّما يَفتَرِى الكَذِبَ الَّذينَ لا يُؤمِنونَ بِـٔايٰتِ اللَّهِ ۖ وَأُولٰئِكَ هُمُ الكٰذِبونَ(105)
Doar cei care nu cred în semnele lui Dumnezeu au născocit această minciună. Aceştia sunt mincinoşii.(105)
مَن كَفَرَ بِاللَّهِ مِن بَعدِ إيمٰنِهِ إِلّا مَن أُكرِهَ وَقَلبُهُ مُطمَئِنٌّ بِالإيمٰنِ وَلٰكِن مَن شَرَحَ بِالكُفرِ صَدرًا فَعَلَيهِم غَضَبٌ مِنَ اللَّهِ وَلَهُم عَذابٌ عَظيمٌ(106)
Asupra celui ce îl tăgăduieşte pe Dumnezeu după ce a crezut în El — nu cel care este silit şi a cărui inimă rămâne liniştită în credinţă, ci asupra celui ce de bună voie deschide inima sa tăgadei — va cădea mânia lui Dumnezeu şi va avea o mare osândă.(106)
ذٰلِكَ بِأَنَّهُمُ استَحَبُّوا الحَيوٰةَ الدُّنيا عَلَى الءاخِرَةِ وَأَنَّ اللَّهَ لا يَهدِى القَومَ الكٰفِرينَ(107)
Şi aceasta fiindcă ei au iubit mai mult Viaţa de Acum decât Viaţa de Apoi. Dumnezeu nu-i călăuzeşte pe tăgăduitori.(107)
أُولٰئِكَ الَّذينَ طَبَعَ اللَّهُ عَلىٰ قُلوبِهِم وَسَمعِهِم وَأَبصٰرِهِم ۖ وَأُولٰئِكَ هُمُ الغٰفِلونَ(108)
Aceştia sunt cei cărora Dumnezeu le-a pecetluit inima, auzul şi vederea. Aceştia sunt nepăsătorii.(108)
لا جَرَمَ أَنَّهُم فِى الءاخِرَةِ هُمُ الخٰسِرونَ(109)
Ei sunt pierduţi, fără îndoială, în Viaţa de Apoi.(109)
ثُمَّ إِنَّ رَبَّكَ لِلَّذينَ هاجَروا مِن بَعدِ ما فُتِنوا ثُمَّ جٰهَدوا وَصَبَروا إِنَّ رَبَّكَ مِن بَعدِها لَغَفورٌ رَحيمٌ(110)
Domnul tău pentru cei care au pribegit după ce au fost puşi la încercare şi s-au luptat şi au fost răbdători, Domnul tău, după acestea, este pentru ei Iertător, Milostiv.(110)
۞ يَومَ تَأتى كُلُّ نَفسٍ تُجٰدِلُ عَن نَفسِها وَتُوَفّىٰ كُلُّ نَفسٍ ما عَمِلَت وَهُم لا يُظلَمونَ(111)
În ziua când fiece suflet va veni să se apere pe sine, fiece suflet va fi răsplătit pentru ceea ce va fi făptuit şi nimeni nu va fi nedreptăţit!(111)
وَضَرَبَ اللَّهُ مَثَلًا قَريَةً كانَت ءامِنَةً مُطمَئِنَّةً يَأتيها رِزقُها رَغَدًا مِن كُلِّ مَكانٍ فَكَفَرَت بِأَنعُمِ اللَّهِ فَأَذٰقَهَا اللَّهُ لِباسَ الجوعِ وَالخَوفِ بِما كانوا يَصنَعونَ(112)
Dumnezeu dă ca pildă o cetate: era tihnită şi liniştită şi belşugul îi venea din plin din toate părţile, însă a fost apoi nemulţumitoare faţă de binefacerile lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat atunci locuitorilor ei să guste deopotrivă foametea şi frica pentru ceea ce-au făcut.(112)
وَلَقَد جاءَهُم رَسولٌ مِنهُم فَكَذَّبوهُ فَأَخَذَهُمُ العَذابُ وَهُم ظٰلِمونَ(113)
Un trimis dintre ei a venit la ei, însă ei l-au socotit mincinos şi atunci o osândă i-a luat, căci au fost nedrepţi.(113)
فَكُلوا مِمّا رَزَقَكُمُ اللَّهُ حَلٰلًا طَيِّبًا وَاشكُروا نِعمَتَ اللَّهِ إِن كُنتُم إِيّاهُ تَعبُدونَ(114)
Mâncaţi ce este îngăduit şi bun din ce v-a înzestrat Dumnezeu. Mulţumiţi-i lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale, dacă Lui vă închinaţi.(114)
إِنَّما حَرَّمَ عَلَيكُمُ المَيتَةَ وَالدَّمَ وَلَحمَ الخِنزيرِ وَما أُهِلَّ لِغَيرِ اللَّهِ بِهِ ۖ فَمَنِ اضطُرَّ غَيرَ باغٍ وَلا عادٍ فَإِنَّ اللَّهَ غَفورٌ رَحيمٌ(115)
El v-a oprit pe voi doar de la mortăciune, sânge, carne de porc şi orice dobitoc asupra căruia a fost chemat alt nume decât cel al lui Dumnezeu. Faţă de cel silit să mănânce, fără a fi doritor ori de lege călcător, Dumnezeu este Iertător, Milostiv.(115)
وَلا تَقولوا لِما تَصِفُ أَلسِنَتُكُمُ الكَذِبَ هٰذا حَلٰلٌ وَهٰذا حَرامٌ لِتَفتَروا عَلَى اللَّهِ الكَذِبَ ۚ إِنَّ الَّذينَ يَفتَرونَ عَلَى اللَّهِ الكَذِبَ لا يُفلِحونَ(116)
Nu spuneţi după minciuna rostită de limbile voastre: “Acesta este îngăduit! Acesta este oprit!” ca să născociţi minciuni asupra lui Dumnezeu. Cei care născocesc minciuni asupra lui Dumnezeu nu vor fi fericiţi,(116)
مَتٰعٌ قَليلٌ وَلَهُم عَذابٌ أَليمٌ(117)
ci vor avea doar puţină bucurie vremelnică, iar apoi o dureroasă osândă.(117)
وَعَلَى الَّذينَ هادوا حَرَّمنا ما قَصَصنا عَلَيكَ مِن قَبلُ ۖ وَما ظَلَمنٰهُم وَلٰكِن كانوا أَنفُسَهُم يَظلِمونَ(118)
Noi le-am oprit evreilor ceea ce ţi-am istorit şi ţie, mai înainte. Nu Noi i-am nedreptăţit, ci ei înşişi se nedreptăţesc.(118)
ثُمَّ إِنَّ رَبَّكَ لِلَّذينَ عَمِلُوا السّوءَ بِجَهٰلَةٍ ثُمَّ تابوا مِن بَعدِ ذٰلِكَ وَأَصلَحوا إِنَّ رَبَّكَ مِن بَعدِها لَغَفورٌ رَحيمٌ(119)
Domnul tău, pentru cei care săvârşesc răul din neştiinţă, apoi se căiesc şi se îndreaptă, este Iertător, Milostiv.(119)
إِنَّ إِبرٰهيمَ كانَ أُمَّةً قانِتًا لِلَّهِ حَنيفًا وَلَم يَكُ مِنَ المُشرِكينَ(120)
Abraham a fost cât o adunare: ascultător faţă de Dumnezeu, drept credincios, nu a fost dintre cei închinători la idoli,(120)
شاكِرًا لِأَنعُمِهِ ۚ اجتَبىٰهُ وَهَدىٰهُ إِلىٰ صِرٰطٍ مُستَقيمٍ(121)
a mulţumit pentru binefacerile Sale. El l-a ales şi l-a călăuzit pe o dreaptă cale.(121)
وَءاتَينٰهُ فِى الدُّنيا حَسَنَةً ۖ وَإِنَّهُ فِى الءاخِرَةِ لَمِنَ الصّٰلِحينَ(122)
Noi i-am dăruit în Viaţa de Acum binele, iar în Viaţa de Apoi va fi printre cei drepţi.(122)
ثُمَّ أَوحَينا إِلَيكَ أَنِ اتَّبِع مِلَّةَ إِبرٰهيمَ حَنيفًا ۖ وَما كانَ مِنَ المُشرِكينَ(123)
Noi ţi-am dezvăluit ţie apoi: “Urmează credinţa lui Abraham — un drept credincios. El nu a fost dintre cei închinători la idoli!”(123)
إِنَّما جُعِلَ السَّبتُ عَلَى الَّذينَ اختَلَفوا فيهِ ۚ وَإِنَّ رَبَّكَ لَيَحكُمُ بَينَهُم يَومَ القِيٰمَةِ فيما كانوا فيهِ يَختَلِفونَ(124)
Sabbatul n-a fost făcut decât pentru cei care se certau asupra lui. Domnul tău va judeca între ei în Ziua Învierii pentru ce se certau.(124)
ادعُ إِلىٰ سَبيلِ رَبِّكَ بِالحِكمَةِ وَالمَوعِظَةِ الحَسَنَةِ ۖ وَجٰدِلهُم بِالَّتى هِىَ أَحسَنُ ۚ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ أَعلَمُ بِمَن ضَلَّ عَن سَبيلِهِ ۖ وَهُوَ أَعلَمُ بِالمُهتَدينَ(125)
Cheamă-i pe oameni pe Calea Domnului tău prin înţelepciune şi predică frumoasă! Vorbeşte-le în cel mai ales chip! Da, Domnul tău îl ştie prea bine pe cel care se rătăceşte de la calea Sa, după cum îi ştie prea bine şi pe cei care sunt bine călăuziţi.(125)
وَإِن عاقَبتُم فَعاقِبوا بِمِثلِ ما عوقِبتُم بِهِ ۖ وَلَئِن صَبَرتُم لَهُوَ خَيرٌ لِلصّٰبِرينَ(126)
Dacă pedepsiţi, atunci pedepsiţi precum aţi fost pedepsiţi. Dacă sunteţi răbdători..., va fi mai bine pentru cei răbdători!(126)
وَاصبِر وَما صَبرُكَ إِلّا بِاللَّهِ ۚ وَلا تَحزَن عَلَيهِم وَلا تَكُ فى ضَيقٍ مِمّا يَمكُرونَ(127)
Fii răbdător! Răbdarea ta vine de la Dumnezeu. Nu te mâhni pentru ei! Nu te îngriji pentru ceea ce viclenesc!(127)
إِنَّ اللَّهَ مَعَ الَّذينَ اتَّقَوا وَالَّذينَ هُم مُحسِنونَ(128)
Dumnezeu este cu cei temători şi cu cei făptuitori de bine.(128)