Al-Anbiyaa( الأنبياء)
Original,King Fahad Quran Complex(الأصلي,مجمع الملك فهد القرآن)
show/hide
George Grigore(George Grigore)
show/hide
بِسمِ اللَّهِ الرَّحمٰنِ الرَّحيمِ اقتَرَبَ لِلنّاسِ حِسابُهُم وَهُم فى غَفلَةٍ مُعرِضونَ(1)
Judecarea oamenilor se apropie, însă ei, în nepăsarea lor, întorc spatele.(1)
ما يَأتيهِم مِن ذِكرٍ مِن رَبِّهِم مُحدَثٍ إِلَّا استَمَعوهُ وَهُم يَلعَبونَ(2)
Nici o nouă amintire nu le vine de la Domnul lor, fără ca ei să nu o asculte în batjocură.(2)
لاهِيَةً قُلوبُهُم ۗ وَأَسَرُّوا النَّجوَى الَّذينَ ظَلَموا هَل هٰذا إِلّا بَشَرٌ مِثلُكُم ۖ أَفَتَأتونَ السِّحرَ وَأَنتُم تُبصِرونَ(3)
Inimile lor se desfată, atunci când nedrepţii ţin sfaturi: “Oare aceasta nu este un om asemenea vouă? Vă veţi lăsa prinşi de vrajă, atunci când vedeţi limpede?”(3)
قالَ رَبّى يَعلَمُ القَولَ فِى السَّماءِ وَالأَرضِ ۖ وَهُوَ السَّميعُ العَليمُ(4)
El spuse: “Domnul meu cunoaşte tot cuvântul din cer şi de pe pământ. El este Auzitorul, Ştiutorul.”(4)
بَل قالوا أَضغٰثُ أَحلٰمٍ بَلِ افتَرىٰهُ بَل هُوَ شاعِرٌ فَليَأتِنا بِـٔايَةٍ كَما أُرسِلَ الأَوَّلونَ(5)
Ei spun: “Ba că sunt nişte vedenii încâlcite, ba că el le-a născocit, ba că este un poet! Să ne aducă un semn precum le-a fost trimis celor dintâi!”(5)
ما ءامَنَت قَبلَهُم مِن قَريَةٍ أَهلَكنٰها ۖ أَفَهُم يُؤمِنونَ(6)
Nici o cetate din cele pe care le-am nimicit înaintea lor nu a crezut. Ei vor crede, oare?(6)
وَما أَرسَلنا قَبلَكَ إِلّا رِجالًا نوحى إِلَيهِم ۖ فَسـَٔلوا أَهلَ الذِّكرِ إِن كُنتُم لا تَعلَمونَ(7)
Noi nu am trimis înaintea ta decât bărbaţi cărora Noi ne-am dezvăluit. Întrebaţi-i pe oamenii Amintirii, dacă voi nu ştiţi.(7)
وَما جَعَلنٰهُم جَسَدًا لا يَأكُلونَ الطَّعامَ وَما كانوا خٰلِدينَ(8)
Noi nu le-am făcut trupuri care să nu mănânce bucate şi care să fie nemuritoare.(8)
ثُمَّ صَدَقنٰهُمُ الوَعدَ فَأَنجَينٰهُم وَمَن نَشاءُ وَأَهلَكنَا المُسرِفينَ(9)
Noi am adeverit făgăduiala ce le-a fost făcută. Noi i-am mântuit pe ei şi pe cine am voit şi i-am nimicit pe cei necumpătaţi.(9)
لَقَد أَنزَلنا إِلَيكُم كِتٰبًا فيهِ ذِكرُكُم ۖ أَفَلا تَعقِلونَ(10)
Noi v-am pogorât vouă o Carte pentru a vă aduce aminte. Nu pricepeţi, oare?(10)
وَكَم قَصَمنا مِن قَريَةٍ كانَت ظالِمَةً وَأَنشَأنا بَعدَها قَومًا ءاخَرينَ(11)
Câte cetăţi nedrepte n-am sfărâmat! Şi după nimicirea lor un alt popor am creat.(11)
فَلَمّا أَحَسّوا بَأسَنا إِذا هُم مِنها يَركُضونَ(12)
Când simt urgia Noastră, ei fug de ea.(12)
لا تَركُضوا وَارجِعوا إِلىٰ ما أُترِفتُم فيهِ وَمَسٰكِنِكُم لَعَلَّكُم تُسـَٔلونَ(13)
“Nu fugiţi! Întoarceţi-vă la ceea din care v-aţi îndestulat, la locuinţele voastre. Poate veţi fi întrebaţi!”(13)
قالوا يٰوَيلَنا إِنّا كُنّا ظٰلِمينَ(14)
Ei spun: “Vai nouă, căci am fost nedrepţi!”(14)
فَما زالَت تِلكَ دَعوىٰهُم حَتّىٰ جَعَلنٰهُم حَصيدًا خٰمِدينَ(15)
Şi strigătul lor nu s-a curmat până când nu i-am făcut ca o secerătură, vlăguiţi.(15)
وَما خَلَقنَا السَّماءَ وَالأَرضَ وَما بَينَهُما لٰعِبينَ(16)
Noi n-am creat cerul, pământul şi ceea ce se află între ele în joacă.(16)
لَو أَرَدنا أَن نَتَّخِذَ لَهوًا لَاتَّخَذنٰهُ مِن لَدُنّا إِن كُنّا فٰعِلينَ(17)
Dacă am fi vrut să ne luăm un joc, l-am fi luat de la Noi, dacă am fi făcut-o.(17)
بَل نَقذِفُ بِالحَقِّ عَلَى البٰطِلِ فَيَدمَغُهُ فَإِذا هُوَ زاهِقٌ ۚ وَلَكُمُ الوَيلُ مِمّا تَصِفونَ(18)
Ba nu! Noi aruncăm Adevărul asupra deşertăciunii şi îi zdrobim capul şi astfel ea dispare. Vai vouă pentru ceea ce născociţi!(18)
وَلَهُ مَن فِى السَّمٰوٰتِ وَالأَرضِ ۚ وَمَن عِندَهُ لا يَستَكبِرونَ عَن عِبادَتِهِ وَلا يَستَحسِرونَ(19)
Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cei din preajma Lui nu sunt atât de îngâmfaţi ca să nu I se închine şi nici nu îi prinde osteneala.(19)
يُسَبِّحونَ الَّيلَ وَالنَّهارَ لا يَفتُرونَ(20)
Ei Îl preamăresc noapte şi zi şi nu lâncezesc.(20)
أَمِ اتَّخَذوا ءالِهَةً مِنَ الأَرضِ هُم يُنشِرونَ(21)
Şi-au luat ei de pe pământ dumnezei ce pot scula morţii?(21)
لَو كانَ فيهِما ءالِهَةٌ إِلَّا اللَّهُ لَفَسَدَتا ۚ فَسُبحٰنَ اللَّهِ رَبِّ العَرشِ عَمّا يَصِفونَ(22)
Dacă ar fi şi alţi dumnezei afară de Dumnezeu în ceruri şi pe pământ, acestea ar fi atunci cuprinse de stricăciune. Mărire lui Dumnezeu, Domnul Tronului, deasupra a ceea ce ei născocesc!(22)
لا يُسـَٔلُ عَمّا يَفعَلُ وَهُم يُسـَٔلونَ(23)
El nu va fi întrebat de ceea ce face, însă ei vor fi întrebaţi.(23)
أَمِ اتَّخَذوا مِن دونِهِ ءالِهَةً ۖ قُل هاتوا بُرهٰنَكُم ۖ هٰذا ذِكرُ مَن مَعِىَ وَذِكرُ مَن قَبلى ۗ بَل أَكثَرُهُم لا يَعلَمونَ الحَقَّ ۖ فَهُم مُعرِضونَ(24)
Şi-au luat alţi dumnezei în locul Lui? Spune: “Aduceţi dovada! Aceasta este amintire pentru cei care sunt cu mine şi amintire pentru cei dinaintea mea.” Cei mai mulţi dintre ei, necunoscând însă Adevărul, îi sunt potrivnici.(24)
وَما أَرسَلنا مِن قَبلِكَ مِن رَسولٍ إِلّا نوحى إِلَيهِ أَنَّهُ لا إِلٰهَ إِلّا أَنا۠ فَاعبُدونِ(25)
Noi n-am trimis înaintea ta nici un trimis căruia să nu i-o fi dezvăluit: “Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închinaţi-vă!”(25)
وَقالُوا اتَّخَذَ الرَّحمٰنُ وَلَدًا ۗ سُبحٰنَهُ ۚ بَل عِبادٌ مُكرَمونَ(26)
Ei au spus: “Milostivul şi-a luat fiii!” Mărire Lui! Ei sunt numai robi cinstiţi(26)
لا يَسبِقونَهُ بِالقَولِ وَهُم بِأَمرِهِ يَعمَلونَ(27)
ce nu Îi ies din Cuvânt şi după porunca Lui trudesc.(27)
يَعلَمُ ما بَينَ أَيديهِم وَما خَلفَهُم وَلا يَشفَعونَ إِلّا لِمَنِ ارتَضىٰ وَهُم مِن خَشيَتِهِ مُشفِقونَ(28)
El ştie ce este înaintea lor şi ce este înapoia lor. Ei nu mijlocesc decât pentru cei de care Dumnezeu este mulţumit şi sunt pătrunşi de teamă.(28)
۞ وَمَن يَقُل مِنهُم إِنّى إِلٰهٌ مِن دونِهِ فَذٰلِكَ نَجزيهِ جَهَنَّمَ ۚ كَذٰلِكَ نَجزِى الظّٰلِمينَ(29)
Noi îi răsplătim cu Gheena pe cei, dintre ei, care spun: “Eu sunt dumnezeu în locul Lui!” Aşa îi răsplătim pe nedrepţi.(29)
أَوَلَم يَرَ الَّذينَ كَفَروا أَنَّ السَّمٰوٰتِ وَالأَرضَ كانَتا رَتقًا فَفَتَقنٰهُما ۖ وَجَعَلنا مِنَ الماءِ كُلَّ شَيءٍ حَىٍّ ۖ أَفَلا يُؤمِنونَ(30)
Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile şi pământul erau o singură bucată? Noi le-am despicat apoi şi din apă am creat tot ce este viu. Nu cred ei, oare?(30)
وَجَعَلنا فِى الأَرضِ رَوٰسِىَ أَن تَميدَ بِهِم وَجَعَلنا فيها فِجاجًا سُبُلًا لَعَلَّهُم يَهتَدونَ(31)
Noi am pus pe pământ munţi ca stâlpii ca să nu se clatine cu ei. Noi printre ei am tăiat văi adânci asemenea drumurilor. Poate se vor lăsa călăuziţi!(31)
وَجَعَلنَا السَّماءَ سَقفًا مَحفوظًا ۖ وَهُم عَن ءايٰتِها مُعرِضونَ(32)
Noi am făcut cerul ca acoperiş trainic. Ei sunt însă potrivnici semnelor Sale!(32)
وَهُوَ الَّذى خَلَقَ الَّيلَ وَالنَّهارَ وَالشَّمسَ وَالقَمَرَ ۖ كُلٌّ فى فَلَكٍ يَسبَحونَ(33)
El este Cel ce a creat noaptea şi ziua, soarele şi luna; fiecare înotând într-un cerc.(33)
وَما جَعَلنا لِبَشَرٍ مِن قَبلِكَ الخُلدَ ۖ أَفَإِي۟ن مِتَّ فَهُمُ الخٰلِدونَ(34)
Noi nu am dat niciunui om înaintea ta nemurirea. Tu vei muri, pe când ei vor fi nemuritori?(34)
كُلُّ نَفسٍ ذائِقَةُ المَوتِ ۗ وَنَبلوكُم بِالشَّرِّ وَالخَيرِ فِتنَةً ۖ وَإِلَينا تُرجَعونَ(35)
Fiece suflet va gusta moartea. Veţi fi puşi la încercare cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi apoi către Noi veţi fi întorşi.(35)
وَإِذا رَءاكَ الَّذينَ كَفَروا إِن يَتَّخِذونَكَ إِلّا هُزُوًا أَهٰذَا الَّذى يَذكُرُ ءالِهَتَكُم وَهُم بِذِكرِ الرَّحمٰنِ هُم كٰفِرونَ(36)
Când cei care tăgăduiesc te văd, te iau numai în zeflemea: “Aceasta este cel care îi aminteşte pe dumnezeii voştri?” Ei nu cred în amintirea Milostivului.(36)
خُلِقَ الإِنسٰنُ مِن عَجَلٍ ۚ سَأُو۟ريكُم ءايٰتى فَلا تَستَعجِلونِ(37)
Omul a fost creat din pripeală. Vă voi arăta semnele Mele, însă nu-mi cereţi să mă pripesc.(37)
وَيَقولونَ مَتىٰ هٰذَا الوَعدُ إِن كُنتُم صٰدِقينَ(38)
Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”(38)
لَو يَعلَمُ الَّذينَ كَفَروا حينَ لا يَكُفّونَ عَن وُجوهِهِمُ النّارَ وَلا عَن ظُهورِهِم وَلا هُم يُنصَرونَ(39)
Dacă cei care tăgăduiesc ar cunoaşte clipa când nu-şi vor putea feri nici chipurile şi nici spatele de foc, când nu vor mai fi ajutaţi...(39)
بَل تَأتيهِم بَغتَةً فَتَبهَتُهُم فَلا يَستَطيعونَ رَدَّها وَلا هُم يُنظَرونَ(40)
Ba nu! Va veni deodată asupra lor şi îi va tulbura. Ei nu i se vor putea împotrivi şi nici nu vor fi păsuiţi.(40)
وَلَقَدِ استُهزِئَ بِرُسُلٍ مِن قَبلِكَ فَحاقَ بِالَّذينَ سَخِروا مِنهُم ما كانوا بِهِ يَستَهزِءونَ(41)
Trimişii dinaintea ta au fost batjocoriţi, însă pe zeflemitori i-a înconjurat ceea ce batjocoreau.(41)
قُل مَن يَكلَؤُكُم بِالَّيلِ وَالنَّهارِ مِنَ الرَّحمٰنِ ۗ بَل هُم عَن ذِكرِ رَبِّهِم مُعرِضونَ(42)
Spune: “Cine vă va ocroti, noapte şi zi, de cel Milostiv?” Ei faţă de amintirea Domnului lor sunt însă potrivnici.(42)
أَم لَهُم ءالِهَةٌ تَمنَعُهُم مِن دونِنا ۚ لا يَستَطيعونَ نَصرَ أَنفُسِهِم وَلا هُم مِنّا يُصحَبونَ(43)
Ei au afară de Noi alţi dumnezei care-i opresc? Aceştia nu se pot ajuta pe ei înşişi şi Nouă nu Ni se pot împotrivi.(43)
بَل مَتَّعنا هٰؤُلاءِ وَءاباءَهُم حَتّىٰ طالَ عَلَيهِمُ العُمُرُ ۗ أَفَلا يَرَونَ أَنّا نَأتِى الأَرضَ نَنقُصُها مِن أَطرافِها ۚ أَفَهُمُ الغٰلِبونَ(44)
Noi dăruim bucurii vremelnice lor şi taţilor lor oricât li s-ar lungi viaţa. Ei nu văd că Noi am intrat în ţinuturile necredincioase ca să le micşorăm întinderea? Sunt ei oare învingători?(44)
قُل إِنَّما أُنذِرُكُم بِالوَحىِ ۚ وَلا يَسمَعُ الصُّمُّ الدُّعاءَ إِذا ما يُنذَرونَ(45)
Spune: “Eu nu vă previn decât din Dezvăluire, însă surzii nu aud chemarea când sunt preveniţi.”(45)
وَلَئِن مَسَّتهُم نَفحَةٌ مِن عَذابِ رَبِّكَ لَيَقولُنَّ يٰوَيلَنا إِنّا كُنّا ظٰلِمينَ(46)
Dacă o adiere a osândei Domnului tău îi atinge, ei spun: “Vai nouă, căci am fost nedrepţi!”(46)
وَنَضَعُ المَوٰزينَ القِسطَ لِيَومِ القِيٰمَةِ فَلا تُظلَمُ نَفسٌ شَيـًٔا ۖ وَإِن كانَ مِثقالَ حَبَّةٍ مِن خَردَلٍ أَتَينا بِها ۗ وَكَفىٰ بِنا حٰسِبينَ(47)
Noi vom pune cântare drepte în Ziua Învierii. Nici un suflet nu va fi nedreptăţit cu vreun lucru, chiar dacă are greutatea unui bob de muştar, îl vom aduce. Noi suntem de ajuns să facem socotelile.(47)
وَلَقَد ءاتَينا موسىٰ وَهٰرونَ الفُرقانَ وَضِياءً وَذِكرًا لِلمُتَّقينَ(48)
Noi am dăruit Legea lui Moise şi lui Aaron ca lumină şi amintire celor temători,(48)
الَّذينَ يَخشَونَ رَبَّهُم بِالغَيبِ وَهُم مِنَ السّاعَةِ مُشفِقونَ(49)
celor care se tem de Domnul lor în Taină şi celor pătrunşi de frica Ceasului.(49)
وَهٰذا ذِكرٌ مُبارَكٌ أَنزَلنٰهُ ۚ أَفَأَنتُم لَهُ مُنكِرونَ(50)
Aceasta este o amintire bincuvântată pe care am pogorât-o, iar voi vă veţi lepăda de ea?(50)
۞ وَلَقَد ءاتَينا إِبرٰهيمَ رُشدَهُ مِن قَبلُ وَكُنّا بِهِ عٰلِمينَ(51)
Noi am dăruit odinioară cunoaşterea lui Abraham. Noi l-am cunoscut.(51)
إِذ قالَ لِأَبيهِ وَقَومِهِ ما هٰذِهِ التَّماثيلُ الَّتى أَنتُم لَها عٰكِفونَ(52)
El spuse tatălui său şi poporului său: “Ce sunt aceste chipuri înaintea cărora staţi?”(52)
قالوا وَجَدنا ءاباءَنا لَها عٰبِدينَ(53)
Ei au spus: “Noi i-am aflat pe taţii noştri lor închinându-se.”(53)
قالَ لَقَد كُنتُم أَنتُم وَءاباؤُكُم فى ضَلٰلٍ مُبينٍ(54)
El spuse: “Şi voi şi taţii voştri sunteţi într-o rătăcire vădită.”(54)
قالوا أَجِئتَنا بِالحَقِّ أَم أَنتَ مِنَ اللّٰعِبينَ(55)
Ei au spus: “Tu ai venit la noi cu Adevărul ori eşti dintre cei care îşi bat joc?”(55)
قالَ بَل رَبُّكُم رَبُّ السَّمٰوٰتِ وَالأَرضِ الَّذى فَطَرَهُنَّ وَأَنا۠ عَلىٰ ذٰلِكُم مِنَ الشّٰهِدينَ(56)
El spuse: “Nu! Domnul vostru este Domnul cerurilor şi al pământului. El le-a creat, şi eu Lui îi sunt dintre martori.(56)
وَتَاللَّهِ لَأَكيدَنَّ أَصنٰمَكُم بَعدَ أَن تُوَلّوا مُدبِرينَ(57)
Pe Dumnezeu! Voi vicleni asupra idolilor voştri, de cum veţi întoarce spatele.”(57)
فَجَعَلَهُم جُذٰذًا إِلّا كَبيرًا لَهُم لَعَلَّهُم إِلَيهِ يَرجِعونَ(58)
El îi va face fărâme pe toţi în afară de mai marele lor. Poate se vor întoarce la el!(58)
قالوا مَن فَعَلَ هٰذا بِـٔالِهَتِنا إِنَّهُ لَمِنَ الظّٰلِمينَ(59)
Ei au spus: “Cel care a făcut aceasta cu dumnezeii noştri este dintre nedrepţi!”(59)
قالوا سَمِعنا فَتًى يَذكُرُهُم يُقالُ لَهُ إِبرٰهيمُ(60)
Ei au spus: “Noi am auzit un tânăr care-i amintea, i se spune Abraham.”(60)
قالوا فَأتوا بِهِ عَلىٰ أَعيُنِ النّاسِ لَعَلَّهُم يَشهَدونَ(61)
Ei au spus: “Aduceţi-l înaintea ochilor oamenilor, căci poate vor depune mărturie.”(61)
قالوا ءَأَنتَ فَعَلتَ هٰذا بِـٔالِهَتِنا يٰإِبرٰهيمُ(62)
Ei su spus: “Tu, Abraham, ai făcut aceasta cu dumnezeii noştri?”(62)
قالَ بَل فَعَلَهُ كَبيرُهُم هٰذا فَسـَٔلوهُم إِن كانوا يَنطِقونَ(63)
El spuse: “Ba mai marele lor a făcut-o. Întrebaţi-i, dacă pot grăi!”(63)
فَرَجَعوا إِلىٰ أَنفُسِهِم فَقالوا إِنَّكُم أَنتُمُ الظّٰلِمونَ(64)
Atunci şi-au venit în fire şi au spus: “Sunteţi nedrepţi!”(64)
ثُمَّ نُكِسوا عَلىٰ رُءوسِهِم لَقَد عَلِمتَ ما هٰؤُلاءِ يَنطِقونَ(65)
Apoi s-au rătăcit la cap iarăşi: “Ştii că aceştia nu grăiesc?”(65)
قالَ أَفَتَعبُدونَ مِن دونِ اللَّهِ ما لا يَنفَعُكُم شَيـًٔا وَلا يَضُرُّكُم(66)
El spuse: “Voi vă închinaţi, în locul lui Dumnezeu, celor care nici nu vă folosesc şi nici nu vă păgubesc?(66)
أُفٍّ لَكُم وَلِما تَعبُدونَ مِن دونِ اللَّهِ ۖ أَفَلا تَعقِلونَ(67)
Ruşine vouă şi celor cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu! Nu pricepeţi, oare?”(67)
قالوا حَرِّقوهُ وَانصُروا ءالِهَتَكُم إِن كُنتُم فٰعِلينَ(68)
Ei au spus: “Ardeţi-l! Ajutaţi-vă dumnezeii, dacă sunteţi cu fapta!”(68)
قُلنا يٰنارُ كونى بَردًا وَسَلٰمًا عَلىٰ إِبرٰهيمَ(69)
Noi am spus: “Focule, fii lui Abraham răcoare şi tihnă!”(69)
وَأَرادوا بِهِ كَيدًا فَجَعَلنٰهُمُ الأَخسَرينَ(70)
Ei au vrut să-i facă un vicleşug, însă Noi i-am rânduit printre cei prea-pierduţi.(70)
وَنَجَّينٰهُ وَلوطًا إِلَى الأَرضِ الَّتى بٰرَكنا فيها لِلعٰلَمينَ(71)
Noi l-am mântuit, ca şi pe Lot, ducându-l în ţinutul ce l-am binecuvântat pentru toate lumile.(71)
وَوَهَبنا لَهُ إِسحٰقَ وَيَعقوبَ نافِلَةً ۖ وَكُلًّا جَعَلنا صٰلِحينَ(72)
Noi i i-am dăruit, prinos al credinţei, pe Isaac şi Iacob şi pe amândoi i-am rânduit între cei drepţi.(72)
وَجَعَلنٰهُم أَئِمَّةً يَهدونَ بِأَمرِنا وَأَوحَينا إِلَيهِم فِعلَ الخَيرٰتِ وَإِقامَ الصَّلوٰةِ وَإيتاءَ الزَّكوٰةِ ۖ وَكانوا لَنا عٰبِدينَ(73)
Noi i-am făcut căpetenii ca să călăuzească după porunca Noastră. Noi le-am dezvăluit făptuirea binelui, săvârşirea rugăciunii şi datul milosteniei. Şi ei ne-au fost închinători nouă.(73)
وَلوطًا ءاتَينٰهُ حُكمًا وَعِلمًا وَنَجَّينٰهُ مِنَ القَريَةِ الَّتى كانَت تَعمَلُ الخَبٰئِثَ ۗ إِنَّهُم كانوا قَومَ سَوءٍ فٰسِقينَ(74)
Noi i-am dăruit lui Lot înţelepciunea şi ştiinţa. Noi l-am mântuit din cetatea ce făptuia spurcăciuni. Ei erau un popor rău, stricat.(74)
وَأَدخَلنٰهُ فى رَحمَتِنا ۖ إِنَّهُ مِنَ الصّٰلِحينَ(75)
Noi l-am înconjurat cu milostivenia Noastră, căci el a fost dintre cei drepţi.(75)
وَنوحًا إِذ نادىٰ مِن قَبلُ فَاستَجَبنا لَهُ فَنَجَّينٰهُ وَأَهلَهُ مِنَ الكَربِ العَظيمِ(76)
Şi Noe! Când ne-a chemat, i-am răspuns şi l-am mântuit pe el şi pe ai lui de necazul cel mare.(76)
وَنَصَرنٰهُ مِنَ القَومِ الَّذينَ كَذَّبوا بِـٔايٰتِنا ۚ إِنَّهُم كانوا قَومَ سَوءٍ فَأَغرَقنٰهُم أَجمَعينَ(77)
Noi l-am mântuit de poporul ce socotea semnele Noastre minciuni. Era un popor rău şi Noi l-am înecat cu totul.(77)
وَداوۥدَ وَسُلَيمٰنَ إِذ يَحكُمانِ فِى الحَرثِ إِذ نَفَشَت فيهِ غَنَمُ القَومِ وَكُنّا لِحُكمِهِم شٰهِدينَ(78)
Şi David, şi Solomon! Pe când judecau asupra ogorului pe care oile poporului năvăliseră pe înnoptat, Noi am fost martori la judecarea lor.(78)
فَفَهَّمنٰها سُلَيمٰنَ ۚ وَكُلًّا ءاتَينا حُكمًا وَعِلمًا ۚ وَسَخَّرنا مَعَ داوۥدَ الجِبالَ يُسَبِّحنَ وَالطَّيرَ ۚ وَكُنّا فٰعِلينَ(79)
Noi l-am făcut pe Solomon să înţeleagă. Noi le-am dăruit amândurora înţelepciunea şi ştiinţa. Noi am silit munţii şi zburătoarele să se alăture lui David în a Ne preamări. Noi suntem Cei care au făcut-o.(79)
وَعَلَّمنٰهُ صَنعَةَ لَبوسٍ لَكُم لِتُحصِنَكُم مِن بَأسِكُم ۖ فَهَل أَنتُم شٰكِرونَ(80)
Noi l-am învăţat, pentru voi, să vă facă platoşe ca să vă apăraţi de urgia voastră. Sunteţi mulţumitori, oare?(80)
وَلِسُلَيمٰنَ الرّيحَ عاصِفَةً تَجرى بِأَمرِهِ إِلَى الأَرضِ الَّتى بٰرَكنا فيها ۚ وَكُنّا بِكُلِّ شَيءٍ عٰلِمينَ(81)
Noi am supus lui Solomon vântul care la porunca lui suflă ca o furtună asupra pământului pe care l-am binecuvântat. Noi suntem Cei care ştiu!(81)
وَمِنَ الشَّيٰطينِ مَن يَغوصونَ لَهُ وَيَعمَلونَ عَمَلًا دونَ ذٰلِكَ ۖ وَكُنّا لَهُم حٰفِظينَ(82)
Unii diavoli se scufundau pentru el, iar alţii făceau alte treburi, în timp ce Noi vegheam asupra lor.(82)
۞ وَأَيّوبَ إِذ نادىٰ رَبَّهُ أَنّى مَسَّنِىَ الضُّرُّ وَأَنتَ أَرحَمُ الرّٰحِمينَ(83)
Şi Iov! El îl chema pe Domnul său: “Nenorocirea m-a lovit, însă Tu eşti Cel prea milostiv dintre milostivi!”(83)
فَاستَجَبنا لَهُ فَكَشَفنا ما بِهِ مِن ضُرٍّ ۖ وَءاتَينٰهُ أَهلَهُ وَمِثلَهُم مَعَهُم رَحمَةً مِن عِندِنا وَذِكرىٰ لِلعٰبِدينَ(84)
Noi i-am răspuns: am îndepărtat nenorocirea de la el şi i i-am dat înapoi pe ai săi şi încă pe atât asemenea lor ca milostivenie de la Noi şi o amintire pentru închinători.(84)
وَإِسمٰعيلَ وَإِدريسَ وَذَا الكِفلِ ۖ كُلٌّ مِنَ الصّٰبِرينَ(85)
Şi Ismail, şi Idris, şi Du-l-Kifl! Toţi au fost răbdători.(85)
وَأَدخَلنٰهُم فى رَحمَتِنا ۖ إِنَّهُم مِنَ الصّٰلِحينَ(86)
Noi i-am înconjurat cu milostivenia Noastră. Ei sunt dintre cei drepţi.(86)
وَذَا النّونِ إِذ ذَهَبَ مُغٰضِبًا فَظَنَّ أَن لَن نَقدِرَ عَلَيهِ فَنادىٰ فِى الظُّلُمٰتِ أَن لا إِلٰهَ إِلّا أَنتَ سُبحٰنَكَ إِنّى كُنتُ مِنَ الظّٰلِمينَ(87)
Şi Du-n-Nun! El a plecat mânios, închipuindu-şi că nu putem nimic pentru el. El striga din întunecimi: “Nu este Dumnezeu afară de Tine! Mărire Ţie! Eu am fost dintre nedrepţi!”(87)
فَاستَجَبنا لَهُ وَنَجَّينٰهُ مِنَ الغَمِّ ۚ وَكَذٰلِكَ نُۨجِى المُؤمِنينَ(88)
Noi i-am răspuns şi l-am mântuit de mâhnire. Aşa îi mântuim pe credincioşi.(88)
وَزَكَرِيّا إِذ نادىٰ رَبَّهُ رَبِّ لا تَذَرنى فَردًا وَأَنتَ خَيرُ الوٰرِثينَ(89)
Şi Zaharia! El îl striga pe Domnul său: “Domnul meu! Nu mă lăsa singur! Tu eşti prea bunul de moştenire Dătător.”(89)
فَاستَجَبنا لَهُ وَوَهَبنا لَهُ يَحيىٰ وَأَصلَحنا لَهُ زَوجَهُ ۚ إِنَّهُم كانوا يُسٰرِعونَ فِى الخَيرٰتِ وَيَدعونَنا رَغَبًا وَرَهَبًا ۖ وَكانوا لَنا خٰشِعينَ(90)
Noi i-am răspuns. Aşa i l-am dăruit pe Ioan, dând soţiei lui putinţă. Ei se grăbeau către cele bune şi Ne chemau cu dragoste şi teamă şi Ne erau Nouă smeriţi.(90)
وَالَّتى أَحصَنَت فَرجَها فَنَفَخنا فيها مِن روحِنا وَجَعَلنٰها وَابنَها ءايَةً لِلعٰلَمينَ(91)
Şi cea care şi-a păstrat fecioria şi Noi am suflat în ea din duhul Nostru. Şi aşa am făcut-o pe ea şi pe fiul ei un semn pentru lumi.(91)
إِنَّ هٰذِهِ أُمَّتُكُم أُمَّةً وٰحِدَةً وَأَنا۠ رَبُّكُم فَاعبُدونِ(92)
Această adunare a voastră este o singură adunare. Eu sunt Domnul vostru. Mie închinaţi-vă!(92)
وَتَقَطَّعوا أَمرَهُم بَينَهُم ۖ كُلٌّ إِلَينا رٰجِعونَ(93)
Ei se despart unii de alţii, însă toţi se întorc apoi la Noi.(93)
فَمَن يَعمَل مِنَ الصّٰلِحٰتِ وَهُوَ مُؤمِنٌ فَلا كُفرانَ لِسَعيِهِ وَإِنّا لَهُ كٰتِبونَ(94)
Cel care săvârşeşte fapte bune şi este credincios, zelul lui nu va fi şters, căci Noi îl vom scrie.(94)
وَحَرٰمٌ عَلىٰ قَريَةٍ أَهلَكنٰها أَنَّهُم لا يَرجِعونَ(95)
Un blestem este asupra fiecărei cetăţi pe care am nimicit-o ca ei să nu se mai întoarcă acolo(95)
حَتّىٰ إِذا فُتِحَت يَأجوجُ وَمَأجوجُ وَهُم مِن كُلِّ حَدَبٍ يَنسِلونَ(96)
până ce nu li se va deschide lui Gog şi Magog ce se vor reprezi atunci de pe fiece înăţime.(96)
وَاقتَرَبَ الوَعدُ الحَقُّ فَإِذا هِىَ شٰخِصَةٌ أَبصٰرُ الَّذينَ كَفَروا يٰوَيلَنا قَد كُنّا فى غَفلَةٍ مِن هٰذا بَل كُنّا ظٰلِمينَ(97)
Făgăduiala cea adevărată se apropie. Privirile celor care tăgăduiesc se înţepenesc: “Vai nouă că am fost nepăsători, ba am fost chiar nedrepţi!”(97)
إِنَّكُم وَما تَعبُدونَ مِن دونِ اللَّهِ حَصَبُ جَهَنَّمَ أَنتُم لَها وٰرِدونَ(98)
“Voi şi cei cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu veţi fi hrană pentru Gheena în care veţi intra.(98)
لَو كانَ هٰؤُلاءِ ءالِهَةً ما وَرَدوها ۖ وَكُلٌّ فيها خٰلِدونَ(99)
Dacă aceştia ar fi fost dumnezei n-ar fi intrat aici unde vor sta de-a puri şi(99)
لَهُم فيها زَفيرٌ وَهُم فيها لا يَسمَعونَ(100)
vor avea numai gemete şi nu vor auzi nimic (altceva).”(100)
إِنَّ الَّذينَ سَبَقَت لَهُم مِنَّا الحُسنىٰ أُولٰئِكَ عَنها مُبعَدونَ(101)
Celor cărora li s-a dat binele de la Noi dinainte, vor fi îndepărtaţi de aici.(101)
لا يَسمَعونَ حَسيسَها ۖ وَهُم فى مَا اشتَهَت أَنفُسُهُم خٰلِدونَ(102)
Ei nu vor auzi urletul ei şi vor avea de-a pururi ceea ce poftesc.(102)
لا يَحزُنُهُمُ الفَزَعُ الأَكبَرُ وَتَتَلَقّىٰهُمُ المَلٰئِكَةُ هٰذا يَومُكُمُ الَّذى كُنتُم توعَدونَ(103)
Groaza cea mare nu-i va mâhni şi îngerii le vor ieşi în întâmpinare: “Aceasta este Ziua voastră care v-a fost făgăduită,(103)
يَومَ نَطوِى السَّماءَ كَطَىِّ السِّجِلِّ لِلكُتُبِ ۚ كَما بَدَأنا أَوَّلَ خَلقٍ نُعيدُهُ ۚ وَعدًا عَلَينا ۚ إِنّا كُنّا فٰعِلينَ(104)
Ziua când vom împături cerul aşa cum împătureşti un sul pe care se scrie.” Aşa cum am dat la iveală făptura dintâi aşa o vom duce înapoi. Este o făgăduială pe care o facem, o făgăduială pe care o vom împlini.(104)
وَلَقَد كَتَبنا فِى الزَّبورِ مِن بَعدِ الذِّكرِ أَنَّ الأَرضَ يَرِثُها عِبادِىَ الصّٰلِحونَ(105)
Noi am scris Psalmii întru amintire: “Robii Mei cei drepţi vor moşteni pământul.”(105)
إِنَّ فى هٰذا لَبَلٰغًا لِقَومٍ عٰبِدينَ(106)
Întru aceasta este o înştiinţare pentru poporul închinător.(106)
وَما أَرسَلنٰكَ إِلّا رَحمَةً لِلعٰلَمينَ(107)
Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi.(107)
قُل إِنَّما يوحىٰ إِلَىَّ أَنَّما إِلٰهُكُم إِلٰهٌ وٰحِدٌ ۖ فَهَل أَنتُم مُسلِمونَ(108)
Spune: “Mi s-a dezvăluit că Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Îi sunteţi Lui supuşi?(108)
فَإِن تَوَلَّوا فَقُل ءاذَنتُكُم عَلىٰ سَواءٍ ۖ وَإِن أَدرى أَقَريبٌ أَم بَعيدٌ ما توعَدونَ(109)
Spune-le, dacă ei întorc spatele: “Eu v-am strigat tuturor deopotrivă, însă nu ştiu dacă ceea ce vi s-a făgăduit este aproape ori departe.(109)
إِنَّهُ يَعلَمُ الجَهرَ مِنَ القَولِ وَيَعلَمُ ما تَكتُمونَ(110)
Dumnezeu ştie ceea ce este rostit tare şi ştie ceea ce ascundeţi.(110)
وَإِن أَدرى لَعَلَّهُ فِتنَةٌ لَكُم وَمَتٰعٌ إِلىٰ حينٍ(111)
Eu nu ştiu! Aceasta v-ar putea fi vouă ispită şi bucurie vremelnică!”(111)
قٰلَ رَبِّ احكُم بِالحَقِّ ۗ وَرَبُّنَا الرَّحمٰنُ المُستَعانُ عَلىٰ ما تَصِفونَ(112)
Spune: “Domnul meu! Judecă întru Adevăr! Domnul nostru este Milostivul căruia i se cere ajutorul împotriva a ceea ce născociţi.”(112)